Grigorie Palama: floarea Bizanţului înflorită în Tesalonic

 Data calendaristică a celebrării Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, este cea de 14 noiembrie, deşi el este cinstit, în Biserica Ortodoxă, şi în duminica a doua a Postului Mare, ce-i este dedicată.
Născut în anul 1296, în Constantinopol, şi înzestrat cu abilităţi intelectuale de excepţie, Grigorie a studiat toate disciplinele incluse atunci în „programa” educaţiei medievale superioare, care în Constantinopol era înfloritoare. La doar 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos, devenind novice la Mânăstirea Vatoped, sub îndrumarea spirituală a unui Părinte Nicodim. Acolo a depus voturile monahale solemne. Alegând un mod de viaţă aspru, a deprins rugăciunea isihastă, ajungând el însuşi mentorul spiritual al unui grup de 12 monahi, împreună cu care s-a mutat în Tesalonic, din anul 1326, din pricina incursiunilor turceşti în Muntele Athos. Acolo a fost hirotonit preot. Ulterior, s-a întors la Athos, şi a început celebra controversă teologică isihastă, adversarul său de opinie fiind un călugăr din Calabria - Varlaam -, care împreună cu alţi discipoli, inclusiv împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul (1328-1341) şi Patriarhul Ioan al XIV-lea Kalekas (1341-1347), susţineau imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu, în afara unui demers teologic pur speculativ. Sfântul Grigorie susţinea contrariul, anume că, deşi Dumnezeu este inaccesibil în esenţa Sa, El Se descoperă şi poate fi cunoscut prin Energiile Sale necreate. Cele mai importante opere teologice în care a formulat cu claritate această învăţătură teologică sunt: „Triade în apărarea sfinţilor isihaşti” (1338) şi „Tomul Aghiorit” (1340). Această doctrină a fost confirmată de către Sinodul de la Constantinopol, din 1341, dar disputa cu adversarii Sfântului Grigorie a continuat, în 1344 el fiind chiar întemniţat. A fost eliberat un an mai târziu, şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, care au rămas normă de credinţă, gândire şi trăire teologică în Biserica Estului, diferită de cea a Vestului, adepta tomismului, adică a teologiei pur speculative, filosofice.
Trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1359, Sfântul Grigorie este, până astăzi, lauda şi floarea fără egal a Tesalonicului şi a întregii Ortodoxii, întrucât a teoretizat, a explicat în mod magistral învăţătura de credinţă şi trăire creştină autentică. Potrivit tradiţiei, înainte de moarte i s-a arătat Sfântul Ioan Gura de Aur – oratorul fără egal al Bisericii -, care i-a adresat cuvintele: „Spre Înălţimi! Spre Înălţimi!”. Este îndemnul cel mai frumos pentru fiecare cinstitor al Sfântului Grigorie.