Primele 50 de pagini din Hyperion, cartea lui Dan Simmons mi s-au parut putin greoaie, pana la sfarsit, insa, am gasit o placere deosebita in a citi aceasta carte. Prima parte a romanului prezinta o lume foarte neobisnuita, cu foarte multe planete locuite de oameni. Acestea sunt imprastiate in tot universul si poarta numele de Hegemonie. De asemenea, sunt locul de desfasurare a numerose culte religioase total necunoscute, dar si derivate din toate religiile existente in acest moment pe Pamant.
In ciuda faptului ca temele religioase sunt destul de pregnante in carte, subiectul principal al romanului este povestea a sapte personaje, pornite intr-un pelerinaj pe planeta Hyperion cu scopul de a-l gasi pe misticul Shrike.
Personajele se cunosc pentru prima data la inceputul pelerinajului si pe tot parcursul calatoriei lor isi povestesc modul in care au ajuns sa ia pare la acest pelerinaj si care este scopul fiecaruia. Fiecare poveste este captivanta si complet diferita de celelalte. Cu fiecare pagina care trece incepi sa intelegi tot mai bine care este universul in care are loc desfasurarea actiunii. Astfel, la un moment dat, devii capabil sa iti construiesti singur o imagine a Hegemoniei si sa intelegi acel moment din istoria omenirii inventate de Dan Simmons.
Consider ca Hyperion este o poveste foarte atractiva pe care ajungi sa o iubesti in final si care iti deschide apetitul si curiozitatea pentru urmatorul volum – Caderea lui Hyperion. Pentru mine a fost cu siguranta un gen diferit de SF in care actiunile, personajele, obiectele sunt mai mult mistice decat tehnologice, dand un aer de steampunk mediului in care se desfasoara toata actiunea. De la arborele de calatorie interstalara la covorasul zburator; de la insule vii la copii artificial create ale unor persoane ce nu mai traiesc de mult timp, toate aceste lucruri se completeaza perfect in roman, facandu-te sa il citesti pe nerasuflate.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau