Impartirea la zero – matematica SF

Declar cu mâna pe inimă că nu mă dau în vânt pentru proză scurtă. Prefer un roman bine construit care să mă transporte într-o lume nouă, alături de care să petrec câteva sute de pagini. Am cumpărat cartea aceasta după ce am citit câteva review-uri în care erau lăudate ideile cu adevărat SF și nu mă refer la partea de știință și ficțiune ci la partea în care aceste idei îți rămân adânc înrădăcinate în suflet, mult timp după ce le-ai citit. Sunt întrebări filosofice, umane și atât de inevitabile. Apropo, îmi place cum explică Ted Chiang la un moment dat conceptul de inevitabil în notele despre povestiri.

„Desigur noi știm că lucrurile acestea nu sunt cu adevărat inevitabile. Ingeniozitatea umană le face să pară astfel, cel puțin temporar.[...]Este un sentiment de venerație, ca și cum ai veni în contact cu adevărul absolut.”

Cartea cuprinde 8 povestiri excelente, unele mai mult decât altele. Turnul din Babilon descrie o lume în care acest turn ar fi putut fi construit iar încercarea oamenilor de a străbate cupola cerească ar avea consecințe revelatorii.

Înțelegere e o poveste despre un om ce capătă o percepție supraumană și o inteligență ieșită din comun în urma unui tratament experimental și ce se întâmplă când întâlnește un alt superom cu scopuri diferite în utilizarea puterilor lui.

Împărțirea la zero, povestea care dă titlul volumului este despre o femeie matematician care înnebunește când demonstrează că matematica este inconsistentă, astfel că 1 poate fi egal cu doi. E o povestire mai greu de priceput, cu mai multe substraturi dar care nu trebuie fi înțeleasă pentru a fi apreciată. Deși la prima vedere pare doar despre matematică, viața umană primește un rol la fel de important (Urmăriți structura poveștii).

Povestea vieți tale m-a impresionat cu adevărat, deși de abia la sfârșit am realizat amploarea la care se dezvoltă povestea, ce cuprinde în ea câteva teme importante precum liberul arbitru, simultaneitate și secvențialitate, studiul extratereștrilor, cauză-efect și perceperea timpului.
Șaptezeci și două de litere e o poveste plasată în Londra victoriană, cu o idee centrală destul de reușită și o nouă metodă de a vedea sfârșitul lumii (sau al speciei umane).

Evoluția științei umane a apărut prima oară în revista Nature și este, practic, un articol din viitor care pune problema existenței oamenilor de știință într-o lume în care tehnologia a reușit transformarea anumitor oameni în metaoameni, care, la rândul lor și-au dezvoltat un sistem propriu de comunicație.

Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu are un sfârșit confuz, care cel puțin pentru mine, pare foarte bine realizat. Povestirea este despre credință într-o lume în care îngerii se arată și produc catastrofe în același timp cu minuni iar iadul e pur și simplu o lume ca pământul. Ted Chiang nu face niciun compromis aici, așa că nu vă așteptați la un final fericit.

Ultima povestire, Să-ți placă ceea ce vezi: un documentar are într-adevăr forma unui documentar despre accentul pe care îl pune societatea asupra frumuseții și puterea mass-mediei.

La final, pot să spun că, deși nu au fost decât povestiri scurte fără nicio legătură între ele, nu am putut să las cartea din mână până nu am aflat ce pune la cale autorul în următoarea povestire.Cele 8 povestiri le voi reciti cu plăcere, mult mai repede decât un roman oricând și oriunde.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/