Inclestarea Regilor–de George R.R. Martin Un Sequel la fel de bun ca si originalul

 

Cand leul se infrunta cu cerbul incoronat si lupul stravechi tot universul celor 7 regate se cutremura. Dragonul cu trei capete asteapta dincolo de marea ingusta iar jocul tronurilor continua introducand personaje si jucatori noi: Stannis Baratheon fratele cel mare al Regelui Robert, Lord al Pietrei Dragonului si exponentul unei noi zeitati Stapanul Luminii, Robb Stark regele Nordului si Renly Baratheon regele de la Highgarden.

Povestea continua intr-un ritm alert cu o pleiada bogata de intrigi si transformari surprinzatoare. Vara de zece ani linistita si bogata isi anunta sfarsitul si asa cum proclama Casa Stark in Urzeala Tronurilor “Iarna se apropie” aducand ororile razboiului. Stapanul Luminii arunca cele 7 regate in intunericul haosului iar salbaticii de dincolo de Zid se aduna pentru o viitoare infruntare.

Un regal science fiction plin de suspans magie si necunoscut. Un univers in care personajele sunt bine conturate de la inceput pana la sfarsit, fara descrieri obositoare si ruperi de ritm( cine l-a citit pe Tolkien stie despre ce vorbesc) cu elemente de magie care imbogatesc firul narativ fara sa il incarce si ce e poate cel mai important un sentiment al verosimilului intr-o lume a dragonilor, regilor si a luptei pentru tron.

M-am reintors la lumea celor sapte regate cu o reticenta marturisita pentru ca, nu-i asa, un sequel nu e niciodata la fel de bun ca originalul. Moartea personajului principal Eddard Stark in prima carte desi o intorsatura de geniu a autorului, ridica inevitabil intrebarea cine va fi pilonul central al volumului doi?

Cine va fi personajul care va stimula imaginatia cititorilor? Marturisesc ca la primele 100 de pagini speram la o reintoarcere a lui Ned pentru ca Jocul Tronurilor parea pustiu fara compasul moral al acestuia. Raspunsul a venit surprinzator pe parcursul lecturii. Unul dintre personajele aparent negative dar extrem de complexe a primei parti se dezvolta surprinzator pe fondul razboiului civil din Debarcaderul Regelui.

Daca nu ati ghicit inca e vorba de noua Mana a Regelui pezevenchiul. Poate cel mai important element de noutate al volumului doi este incadrarea intr-un con de lumina al lui Tyrion Lannister, piticul Casei Lannister al carei inteligenta si umor il ridica deasupra celolalte personaje ale jocului tronurilor. La fel ca multi dintre cititorii fideli ai lui Martin m-am regasit sarind la partile cu Tyrion numai pentru a ma intoarce la capitolele anterioare sa descopar cum s-a intamplat totul.

Este foarte dificil să selectezi un anumit aspect al cărţii pe care să-l declari preferat, pentru că ai parte de o lectură atât de cuprinzătoare şi de stufoasă, încât nu te poţi opri numai la o parte din întreg. Cu toate acestea scenele de lupta atrag prin dinamismul descrierii si intorsaturile neasteptate de situatie. Razboiul se da atat pe terenul de lupta cat si in spatele usilor inchise unde intrigile iau nastere in mod surprinzator: Sansa este eliberata de logodna cu ucigasul tatalui sau, Arya incepe distrugerea sistematica a dusmanilor Casei Stark, Cersei continua lupta sa pentru influenta si putere in calitate de regenta si Jon fiul bastard al lui Ned este pus din nou in fata unei alegeri intre datorie si onoare.

Mult mai dinamic decat volumul anterior, “Inclestarea Regilor” este o continuare demna de faima originalului dar si o noua incursiune intr-o lume fantastica aflata sub incidenta blazonului Casei Lannister: Asculta-mi ragetul!

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/