Ingerul Noptii

Trebuie să recunosc din start că am o slăbiciune personală în ceea ce priveşte îngerii. Cred însă că această fascinaţie o resimt foarte mulţi oameni şi rezultă din nesiguranţa noastră în faţa valurilor vieţii şi din dorinţa de a avea certitudinea palpabilă a ceva mai presus de noi. Aşa că n-am stat pe gânduri în a alege cartea care are un singur "minus": în momentul în care te apuci de citit, te asiguri că nu mai ai nimic altceva de făcut, pentru că nu te vei mai putea opri până la final. Îţi aminteşte un pic de celelalte cărţi cu şi pentru adolescenţi - n-am de gând să spun care, dar după ce începi lectura devine evident - mai ales prin atitudinea eroinei principale, atrasă evident de "Băiatul rău", deşi logica îi "ţipă" pur şi simplu să pornească în direcţia opusă. Şi totuşi vedem cum toate eforturile disperate de a controla o situaţie, în care practic este aruncată cu forţa, sunt inutile, fapt care ne convinge că, de multe ori, ceea ce ni se întâmplă nu poate fi controlat. N-aş intra în mai multe amănunte, tocmai pentru că ar fi extrem de păcat să dezvălui prea mult din magia efectivă a cărţii, dar pot spune că ideea cu care am rămas în minte ar fi următoarea: dacă, din când în când, ne-am mai lăsa duşi de val şi n-am mai încerca să controlăm totul? Dacă într-adevăr "ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus" şi nu avem altceva de făcut decât să ne bucurăm de "călătorie"?

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/