Istoria Secreta a Lumii – Jonathan Black

Nu sunt o persoana sceptica din fire, iar cand am cumparat volumul Istoria Secreta a Lumii de Jonathan Black am fost foarte increzator. Am aflat pentru prima data de ea din emisiunea Codul lui Oreste, care prezinta in mod regulat carti excelente pe teme ezoterice si eram convins ca in mod sigur merita citita.

In ciuda titlului, care te duce cu gandul la cartile lui David Icke, nu este vorba despre teoria conspiratiei, desi aproape un capitol intreg le este dedicat Iluminatilor si masonilor. Cartea isi propune in schimb sa prezinte din plin varianta ezoterica a istoriei umane. Astfel, Istoria Secreta a Lumii dezvolta ipoteze stranii, forte oculte care au modelat punctele cheie ale istoriei pe care noi o credeam mundane. Cartea mai ofera informatii si despre personalitati celebre, care au fost alchimisti sau vrajitori, in ciuda reputatiei lor de oameni rationali.

De remarcat de la bun inceput dimensiunile uriase ale volumului, superbele ilustratii care insotesc aproape fiecare pagina de text, precum si sectiunea de ilustratii color de la sfarsit. Concurand chiar si cu un DEX la dimensiuni si pret si poate si la valoarea continutului, cartea se impune ca o lectura obligatorie pentru orice pasionat de ezoterism.

In cele 28 de capitole lungi sunt descrise intr-un stil simplu, pe intelesul “profanului”, toate presupusele taine ale universului pe care nici nu le banuieste omul rational. Intr-adevar, Istoria Secreta a Lumii acopera aproape intreaga lista de puncte de interes in domeniul ocultismului: de la mitul creatiei lumii, care isi propune sa faca de ras ideile puerile ale fizicienilor moderni si o versiune a antropogenezei care (crede autorul) are toate sansele sa desfiinteze evolutionismul darwinian, pana la descrieri vii si actualizate ale societatilor secrete si originile oculte ale culturii noastre.

Totusi, este departe de dictionarul complet al ocultismului care se pretinde a fi. In ciuda subiectelor multiple si variate pe care le acopera, acest volum este oarecum monodimensional. Nu prezinta diferite aspecte si pareri asupra unui subiect, ci la fel ca materialistii pe care ii acuza, tinde sa devina o istorie liniara a lumii, ca un roman, asa cum e vazuta de autor.

Desi in introducere opera lui Jonathan Black este prezentata ca un execitiu de imaginatie, iar ultimul rand spune “Imaginatia este totul”, cartea lasa prea putin loc imaginatiei cititorului.

Aceasta nu este “istoria secreta a lumii asa cum a fost ea predata de-a lungul veacurilor in diversele societati secrete” si nici nu poate fi pentru ca nu exista doua societati secrete care sa predea aceeasi istorie secreta a lumii.

A se observa diferentele tip prapastie dintre marile genii prezentate. William Blake se opunea cu vehementa viziunii lui Isaac Newton si a lui Swedenborg asupra lumii, iar Jung il considera pe Rudolf Steiner un schizofrenic. In loc sa ia toate parerile si ideile si sa lase cititorul sa ia decizia care sunt adevarate, Jonathan Black incearca sa creeze o istorie fluenta alegand partile pe care le considera el potrivite si elimina tot ce nu se potriveste cu viziunea lui. De multe ori foloseste expresii ca “istoria secreta cunoaste” sau “versiunea istoriei secrete” etc. , ca si cum istoria secreta ar fi o colectie uriasa de povestiri, care nu sunt mai putin unitare decat cartile din seria Harry Potter, iar el le cunoaste la perfectie pe toate. Nimic mai fals.

Acesta pare a fi cel mai mare pacat al autorului, dar care poate fi trecut cu vederea rasfoind minunatele pagini pline de imaginatie si ilustratii superbe. Pe langa aceasta, istoria are mai multe lipsuri mai mici, dar care par sa strice savoarea cartii ca niste pete pe o camasa aproape imaculata.

In primul rand autorul aloca un spatiu imens incercarii de a-l convinge pe cititor ca nu e o inventie. Daca cititorul nu ar fi fost dispus sa creada in informatii neconventionale nu ar fi cumparat o carte cu acest titlu. Si daca totusi acest volum ar cadea ca prin minune in mainile unui materialist cu siguranta paginile dedicate incalzirii posibilului necredincios nu l-ar face sa-si schimbe parerea. Iar toate discutiile sterile despre imaginatie si subiectivitatea realitatii, pe care le stim cu totii nu fac decat sa plictiseasca cititotul dornic de a cunoaste si a crede. Mie mi se pare ca se acorda un spatiu disproportional de mare cititorilor sceptici intr-o astfel de carte, mai ales ca, in anumite locuri si mai ales la inceput, capata o atmosfera de basm, neverosimila chiar pentru cineva obisnuit cu literatura de gen.

Istoria Secreta a Lumii se pretinde a aduce ceva nou. Chiar pe coperta spune ca aceasta fabuloasa istorie a lumii este dezvaluita pentru prima data aici, in aceasta carte. Ei bine, tot ce am citit eu in ea este inspirat, daca nu copiat din alte carti. Ideile sunt preluate ba de la Rudolf Steiner, ba de la Jacob Boehme, iar autorul nu pare sa vina cu nici o teorie noua, revolutionara. Atsfel de pretentii le-ar fi putut avea Madame Blavatsky sau Aleister Crowley, care intr-adevar au zguduit lumea cu ideile lor, dar in nici un caz Jonathan Black care, desi a scris o carte de referinta, nu a adus nimic nou.

O alta problema ar fi atmosfera de basm, total nestiintifica a cartii. Desi la inceput invoca teoriile oamenilor de stiinta, mai tarziu pare doar sa ia basmele si fabulele ca si Ghilgames, calatoria argonautilor, Orfeu etc. si sa le combine intr-o ciorba deloc credibila.

Daca recomandarea cartii ar fi fost putin mai modesta si mai realista, probabil ca nu as mai fi fost deziluzionat cind am citit-o. Nu ma intelegeti gresit, a fost o carte excelenta si nu exista padure fara uscaciuni, dar nu va asteptati sa fie o capodopera ca si Isis Devoalata sau Doctrina Secreta, pentru ca nu este.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/