Jerome Clement – Femeile si dragostea

“In iubire se gaseste totul in acelasi moment : exaltarea si suferinta, placerea si durerea, speranta si disperarea, dorinta de a trai cu celalalt si aceea de a te pierde in el, bucuria extraordinara a prezentei lui si senzatia la fel de violenta a absentei sale si a pierderii sale.” – Irene Frain

Iubirea – un subiect indelung dezbatut dar imposibil de epuizat. In ”Femeile si dragostea“, Jerome Clement, figura emblematica a culturii si literaturii franceze, ne prezinta destainuirile a 16 femei celebre din Franta: scriitoare (Irene Frain, Elisabeth Badinter, Edmonde Charles-Roux, Francoise Giroud, Catherine Clement, Catherine Millet, Dominique Rolin, Alice Ferney, Camille Laurens, Emmanuele Bernheim), artisti plastici (Lydie Arickx, Annette Messager), dansatoare (Karine Saporta), regizoare (Catherine Breillat), actrite (Genevieve Page) sau medici ginecologi (Anne de Kervasdoue).

Scriitorul a ales sa poarte aceste discutii cu femei apartinanad paturilor superioare ale societatii punandu-si optiunea pe seama caracterului universal al sentimentului de iubire si exprimandu-si certitudinea ca orice femeie se poate regasi in ideile si consideratiile celor intervievate.

Fiecare pagina degaja un aer de complicitate, de intelegere afectiva, ce te face sa te simti precum un intrus, ascultand destainuirile unor femei ce par de-a dreptul inabordabile din spatele cortinei, al petelor de cerneala sau al urmelor de ulei pe panza.

Unele intrebari se repeta, dar departe de a plictisi cititorul, acestea ofera o ampla acoperire a anumitor aspecte ale iubirii. Spre exemplu,  se vorbeste despre dragostea la prima vedere pe care unele o pun pe seama feromonilor iar altele pledeaza in favoarea privirii, a vocii, a gesturilor sau a parfumului. “La femeie iubirea se poate declansa dintr-un fleac: o privire, o fraza, o atitudine aparte, un nu stiu ce care nu poate fi definit si care creeaza emotia. Alta data este vorba de semne repetate ale atentiei, impartasirea unor momente petrecute impreuna si a afinitatilor, o complicitate intelectuala, confidente, suferinte marturisite.” (Anne de Kervasdoue).
 
Autorul doreste sa atinga si polul opus indragostirii abordand problema infidelitatii si a  geloziei, unde inca o data, parerile sunt impartite. In timp ce unele pledeaza pentru indulgenta – “Celalalt este independent de noi, cel putin din acest punct de vedere. Nu-i putem cere celuilalt sa ne rezerve dorinta lui. Ne-o poate da de bunavoie, este un act de iubire.”(Camille Laurens) – altele sunt mult mai radicale : “Imi spun : “La ce bun, o prefera pe alta in locul meu, nu ma iubeste.” Si plec.” (Emmanuele Bernheim).
 
Un punct de vedere comun il constituie emanciparea femeii pe plan sexual fapt ce nu a atras, insa, dupa sine si schimbarea aspiratiilor acesteia de natura sentimentala, casatoria continuand sa fie, in viziunea acestor doamne, incununarea vietii unei femei.

Un sentiment atat de complex trebuie analizat si din punct de vedere social motiv pentru care sunt mentionate revistele pentru femei care aflam ca ilustreaza barbatii sub forma unei semintii inamice ce trebuie imblanzita (“Revistele pentru femei prezinta barbatii ca un clan dusman, salbatic, ce trebuie colonizat. In acest scop, clanul feminin desfasoara un arsenal de mijloace: cele mai variate retete de infrumusetare, cure de slabire, o “panoplie” de trucuri de seductie mergand de la camuflarea defectelor estetice pana la tertipuri psihologice.”- Irene Frain).

Cum dialogurile sunt purtate cu femei bine instruite, discutiile sunt presarate cu citate din Voltaire, Freud, Lacan dar chiar si cu proverbe, toate folosite pentru a-si exprima cat mai elocvent punctele de vedere. Astfel, un alt element convergent il constituie concluzia emisa de Freud: “In fiecare exista un barbat si o femeie, de aceea intelegerea conjugala este asa de dificila, fiindca trebuie sa aiba loc intre 4 persoane.”, afirmatie sprijinita chiar si de catre autorul cartii in cadrul dialogului de final cu ocazia caruia acesta ajunge in aparent incomoda postura de intervievat.

Dar, pana la urma, ce este iubirea? Pentru Dominique Rolin, iubirea inseamna sa nu te simti singur pe lume. Lui Catherine Millet, autoarea cartii “La vie sexuelle de Catherine M.”, aceasta ii permite sa-i inteleaga mai mult pe ceilalti, iubirea reprezentand impacarea cu lumea. In viziunea unei cineaste, iubirea semnifica transcendenta, ea fiind idealul spre care tinde umanitatea.

Cati oameni, atatea definitii, dar pentru cei care cauta adevaratul raspuns la intrebare, aceasta carte este, cu siguranta, cel mai bun punct de pornire.

Sursa: http://nemirabooks.ro