Jocul lui Gerald – Stephen King

Stephen King nu se dezminte nici in Jocul lui Gerald si ne ofera o realitate pe care de cele mai multe ori refuzam sa ne-o imaginam. In cartile lui Stephen King diferenta dintre realitatea creata de autor si adevarata realitate este foarte greu de sesizat, in special pentru ca autorul reuseste sa reduca puntea dintre cele doua pana in momentul in care aceasta devine invizibila.

Dar ce se intampla cand toata povestea se opreste asupra unui singur personaj, rupt de toti cei din realitatea sa si lasat fara scapare in camera unei cabane din mijlocul pustietatii? Reuseste Stephen King sa tese cu aceeasi maiestrie o lume terifiant de clara, o realitate cat se poate de reala? Cea din urma intrebare este binenteles una retorica; cat despre prima, ei bine, nu o sa va vina sa credeti.

Jessie Burlingame si sotul ei, Gerald, se hotarasc sa petreaca o zi la casa lor de vara din nordul lacului Kashawakamak. Aflati la 160 km de Portland, unde Gerald este avocat, cei doi soti isi reincep jocurile erotice ale casniciei la adapostul intimitatii oferite de pustietatea din zona lacului.

Astfel o gasim pe Jessie prinsa cu catuse de marginea patului asteptand ca Gerald sa-si termine micul lui joc. Desi in trecut Jessie a acceptat jocurile cu esarfa si mai tarziu cu catusele, acum incepe sa se plictiseasca. Ar vrea sa il opreasca pe Gerald, dar cu cat femeia se impotriveste mai mult jocului, cu atat sotul sau devine mai indraznet, iar zambetul sau fermecator se transforma intr-un renjet dement. Vazand ca nu reuseste sa relationeze cu el, Jessie ia atitudine si riposteaza fizic lovindu-l pe Gerald cu picioarele. In urma acestui atac Gerald este pus la pamant de un infarct.

Apusul soarelui o prinde pe Jessie legata de pat, in compania singurelor petru sunete din apropiere: latratul unui caine, strigatul unui cufundar, zgomotul undei drujbe si usa care se tranteste mereu sub bataia vantului.

Luptandu-se intre ratiune si nebunie, intre nevoile fiziologice si vocile care ii dau tarcoale, femeia este prinsa in capcanele trecutului, un trecut demult ignorat, un trecut intunecat si periculos. Odata cu trecerea timpului, panica devine tot mai puternica, vocile tot mai insistente si autoritare, iar problemele care apar in aceasta lume in care Jessie este captiva, sunt tot mai multe si mai greu de depasit.

La fel ca si Iona a lui Marin Sorescu, Jessie duce un dialog constant cu ea insasi, raspunsurile venindu-i prin vocile din capul ei: pe de o parte vocea logicii si acceptarii fara nici o impotrivire definita de nevasta cea supusa, si pe de alta parte vocea (auto)criticii intruchipata de fosta colega de facultate a lui Jessie. Aceste voci, si altele necunoscute, o sustin pe femeie de-a lungul aventurii din realitate si din visele si amintirile care o bantuie fara incetare.

Va recomand sa o insotiti pe Jessie de-a lungul acestei aventuri pline de neprevazut, in care lumea inconjuratoare capata contururi ireale si in care cele mai cumplite cosmaruri prind viata. Lectura placuta…cine indrazneste, pana la capat.

Sursa: http://nemirabooks.ro