Totul a inceput o data cu primirea cuponului de reducere la editura Nemira. Cum nu stiam ce sa imi cumpar, am ezitat asupra unor carti oarecare, dar pana la urma am ales Jocurile foamei de Suzanne Collins. De ce? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca m-a atras titlul, cu toate ca il mai vazusem prin librarii si nu ii acordasem atentie. Poate din cauza ca facea parte din editura Nemira Junior, iar eu cautam ceva mai relaxant, un fel de aventura pentru toate varstele… Dar nu imi imaginasem nici cat de mult ma va atrage aceasta carte, nici ca este mai mult pentru adolescenti decat pentru copii.
In primul rand, Jocurile foamei este “una dintre cele mai bune carti pentru adolescenti ale anului 2008”, ceea ce completeaza ideea mea cum ca anumite secvente nu sunt indicate copiilor. Din cauza ca actiunea este povestita de eroina Katniss, de aceeasi varsta cu mine, am inceput imediat sa ma pun in locul ei, sa ma imaginez in mijlocul aventurii. Pur si simplu nu puteam sa nu simt tristete, bucurie, furie, dezamagire, frica sau curaj, in functie de starile sufletesti ale protagonistei, iar acest lucru m-a apropiat si mai mult de ea.
Actiunea in sine este nu numai captivanta, ci si cu rasturnari de situatie, fiecare capitol incheindu-se cu o fraza ce fie te tine in suspans, fie te uimeste ori schimba desfasurarea actiunii – intr-un cuvant, nu mai poti lasa cartea din mana, altfel risti sa mori de curiozitate.
Tema este nu neaparat noua, ci captivanta si interesanta, cu personaje bine conturate si actiuni logice. Intr-un viitor postapocaliptic, pe teritoriul unde o data fusese America de Nord se afla cele 12 Districte conduse cu o mana de fier de catre orasul numit Capitoliu. Pentru ca oamenii sa nu se mai impotriveasca asa cum facusera in trecut cei din Districul 13, in fiecare an se organizeaza “Jocurile foamei”. Sunt trasi la sort pentru a participa 24 de adolescenti, cate un baiat si o fata din fiecare district, apoi sunt inchisi intr-o arena imensa si sunt lasati sa supravietuiasca. Scopul este ca participantii fie sa se ucida intre ei, fie sa moara din cauza posibilelor pericole ce ii pandesc in arena, iar unul singur sa fie declarat castigator. Ceea ce face aceste “jocuri” si mai spectaculoase este faptul ca sunt televizate in direct in fiecare District, toata lumea fiind obligata sa le priveasca.
Am stat destul de mult sa ma intreb de ce aceste evenimente se numeau Jocurile foamei. Am inteles ca erau privite ca pe niste jocuri, dar ce legatura are foamea? Un raspuns ar fi faptul ca cele 12 Districte o duceau unul mai rau decat celalalt, multi dintre locuitori fiind nevoiti, asadar, sa infometeze, iar participantii trebuiau, de asemenea, sa gaseasca o sursa de hrana pentru a rezista cat mai mult in arena. Alta sugestie ar putea fi premiul oferit invingatorului – nu numai ca ramanea in viata si nu mai participa niciodata la Jocuri, ci primea si mancare pentru tot Districtul din care facea parte, timp de un an de zile.
Cu toate ca o parte din final poate fi intuita, tot timpul sunt introduse elemente noi si surprinzatoare, iar solutiile gasite de catre autoare pentru a iesi din anumite situatii sunt foarte ingenioase. Astfel, cititorul ajunge si sa participe la Jocuri, prin intermediul lui Katniss, si sa fie spectator, intreaga actiune desfasurandu-se parca pe ecranul unui televizor. Recomand cartea tuturor celor care indragesc aventura, dar mai ales adolescentilor, pe care combinatia drama-thriller-suspans ii va fermeca!
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau