Juan David Morgan – Tacerea lui Gaudi

Juan David Morgan s-a nascut in 1942 in provincia Chiriqui, Panama, si este jurist de profesie, membru al Asociatiei Interamericane a Avocatilor. A scris eseuri, poezie si articole in presa, publicand sub pseudonimul Jorge Thomas volume ca Fugitivos del Paisaje (1992), Entre el Cielo y la Tierra (1996), iar sub numele adevarat, volumele El Caballo de Oro (2005) si Tacerea lui Gaudi (2007), roman aparut la Editura Nemira in 2008.

Pentru a incepe o scurta caracterizare a acestui roman, pot mentiona faptul ca este inclus in colectia Suspans a Editurii Nemira, iar trasaturile definitorii ale acestei carti justifica incadrarea in categoria thriller-ului religios, ce-i drept observandu-se si unele elemente din romanele politiste sau de spionaj. Aceste lucruri mentionate de mine fac oarecum dovada unei lecturi care beneficiaza nu doar de avantajele scrierilor ce se ridica la rangul de arta, ci si de avantajele ‘aspectului’ comercial,  necesar de foarte multe ori in zilele noastre.

Subiectul romanului il constituie, in principal, dificultatile inregistrate de cei care doresc protejarea si asigurarea continuitatii visului avut de celebrul arhitect Antoni Gaudi, si anume grandioasa constructie reprezentata de Catedrala Sagrada Familia, inca neterminata la aproximativ un secol de la moartea legendarului maestru arhitect Gaudi. Bineinteles, in subiectul cartii sunt foarte importante si interesele contradictorii ale diferitelor parti si grupuri religioase, economice sau sociale, lupta dusa intre acestea nascand anumite tensiuni, mai mari sau mai mici, justificarea fiind indeplinirea, chiar indiferent de mijloacele folosite, a telului propus de fiecare tabara sau parte interesata in problema Catedralei Sfintei Familii.

Personajul principal al romanului este Manuel Otano, un iezuit aflat in slujba Vaticanului, a carui responsabilitate este supervizarea desfasurarii lucrarilor de la Catedrala Sagrada Familia. Consecinta este trimiterea lui periodica la Barcelona de catre superiorii de la Vatican, vizitele de lucru avand loc la intervale variabile, in functie de necesitatile si circumstantele aparute. Preotul iezuit Manuel Otano ajunge in capitala Cataloniei intr-un moment in care disputa asupra trenului de mare viteza se inteteste, in special din cauza ca aparatorii proiectului grandios al lui Gaudi au motive destul de intemeiate pentru a se opune ideii unui tren care trece prin apropierea catedralei, o amenintare serioasa pentru structura si rezistenta celei mai ambitioase plasmuiri a arhitectului Antoni Gaudi. La putina vreme de la sosirea iezuitului, in ciuda scurtei sale vizite la catedrala, acesta are timp de a discuta totusi cu fermecatoarea arhitecta cu ochii verzi – Carmen Balcazar – despre stadiul in care se afla lucrarile, dar si cu arhivarul catedralei, Bossel, care ii ofera un document inedit semnat de Gaudi. Acel document ascunde o relatare iesita din comun, anume faptul ca lui Gaudi i-a fost revelat de o voce divina modul in care sa fie cladita Sagrada Familia. Din acest moment se declanseaza o intriga stranie, cu ritmuri frenetice, deoarece papa Benedict al XVI-lea este hotarat sa intervina in problema catedralei, fiind si convins ca exista o continuare a ‘manuscrisului cu panglici albastre’, cum era cunoscut documentul ramas de la Gaudi.

In povestea plina de suspans pe care o incheaga Juan David Morgan sunt implicati mai multi pioni : secretarul personal al Papei, Sebastiano Montefiori, un fost terorist basc ale carui ganduri de razbunare sunt evidente, enigmatica arhitecta Carmen Balcazar, atrasa de iezuitul Manuel Otano (care desi a depus juramant de castitate va fi tulburat de prezenta remarcabila a arhitectei), dar si alte personaje mai mult sau mai putin importante, despre care veti afla numai citind cartea. Tacerea lui Gaudi, ca orice thriller religios care se respecta, se defineste printr-o anumita tensiune reiesita din situatii-limita sau confruntarea  personajelor cu imprevizibilul, alaturi de insemnate evenimente sau intamplari care constituie imbinarea dintre realitate si fictiune. De exemplu, se jongleaza cu numele unor organizatii renumite (Opus Dei, Ordinul Iezuitilor etc) sau personaje familiare societatii religioase (Papa Benedict al XVI-lea,..), iar in ciuda unor intamplari care pot fi fictive, se observa, macar partial, ca exista un oarecare sambure de adevar in actiunea din roman. Oricum, Juan David Morgan reuseste sa utilizeze un mix echilibrat de elemente religioase, politiste si de spionaj care confera romanului un potential ridicat de succes pe piata, nefiind putini cei captivati de astfel de scrieri. Surprizele se arata aproape la fiecare pas, iar ritmul actiunii, desi mai lent uneori, are destula forta pentru a-l interesa pe cititor, acesta apreciind si constructia bine elaborata a temei sau subiectului din roman. Lupta dusa de partizanii lui Gaudi pentru canonizarea marelui arhitect reprezinta eventual inca un punct forte de atractie in carte, bineinteles alaturi de misterul care planeaza asupra deznodamantului si a celor implicati in problema Catedralei Sfintei Familii. In functie de puterea cititorului de aprofundare a mesajului cartii se pot descoperi si alte teme sau microsubiecte atinse de autor in roman.

Concluzia ar fi aceea ca Tacerea lui Gaudi este o carte care merita citita si avuta, lectura parcursa fiind indeajuns de satisfacatoare si de neobositoare, pentru ca fanii genului sau ai autorului sa nu ramana dezamagiti. Sugestia mea ar fi sa nu ratati acest roman, pentru ca va merita sa lecturati Tacerea lui Gaudi, macar in scopul completarii detaliilor-lipsa din recenzia mea, daca nu chiar pentru a va convinge ca este o scriere bine realizata!

Sursa: http://nemirabooks.ro