Kim Stanley Robinson – Marte rosu

Marte rosu este primul volum al asa-numitei Trilogii Martiene, urmatoarele fiind Marte verde si Marte albastru, toate deja publicate in colectia Nautilus a Editurii Nemira. Marele Arthur C. Clarke a spus ca aceasta este de departe cea mai buna serie care trateaza subiectul colonizarii planetei Marte. Este, de asemenea o lucrare ce intra in categoria hard science fiction. Pentru cei care nu stiu, hard SF-ul pune un accent deosebit pe latura tehnica, riguros stiintifica a lumii pe care o descrie. Exista insa si o foarte puternica componenta soft, care se manifesta prin conturarea in detaliu a psihologiei personajelor principale, atat individual, cat si in cadrul social.

Actiunea cartii incepe in jurul anului 2020, odata cu prima misiune umana de colonizare a planetei Marte. Pionierii sunt un grup de 100 de oameni de stiinta, cei mai buni din lume in domeniile lor, majoritatea americani sau rusi, alesi in urma un riguros proces de selectie, care a culminat cu o perioada de acomodare de un an petrecuta in Antarctica, intr-o izolare totala de civilizatie. Pe parcursul lungii calatorii, la bordul navei Ares, incep sa se remarce cateva caractere aparte, aparent nepotrivite cu specificul misiunii care urmeaza. Explicatia consta in faptul ca multi au mintit la chestionarele psihologice pentru a fi siguri ca vor fi acceptati in program. Avem astfel toate premisele necesare derularii unui fir epic complex, cu conflicte sociale, sentimentale, de ideologii, care lasa cititorul sa decida cu cine simpatizeaza si sa isi puna intrebari referitoare la actiunile pe care le-ar intreprinde in situatii similare. Autorul nu nedreptateste sau avantajeaza personajele pe care le creeaza si prezinta evolutia si faptele lor intr-un mod realist si echidistant, dar, in acelasi timp sondeaza in profunzime structura lor psihica si afectiva. Exista doua mari directii pe care suntem purtati de naratiune: pe de o parte intemeierea asezarilor pe suprafata planetei si pe satelitul natural Phobos, realizarile ingineresti remarcabile si primii pasi ai proceselor de incalzire si terraformare, iar pe de alta parte evolutia personajelor si interectiunile dintre ele in cadrul societatii martiene emergente. Perspectiva e la persoana a III-a, dar urmareste succesiv si de aproape actorii importanti, oferind detalii despre modul de gandire si scopurile fiecaruia.

Personajele principale ale romanului sunt John Boone, primul om pe Marte intr-o misiune anterioara, ale carui cuvinte “istorice” rostite in timp ce cobora din modulul de asolizare au fost Ei bine, iata-ne! Este un individ vesel si carismatic ce nu are niciodata discursuri pregatite, dar gaseste  instinctiv si cu lejeritate cele mai potrivite vorbe in orice situatie si este agreat de aproape toti ceilalti; Frank Chalmers este conducatorul formal al grupului american si un foarte abil politician. Ca si caracter este mai degraba retras si prefera sa foloseasca metode neconventionale in a-si atinge scopurile, in detrimentul confruntarii directe. Principiile dupa care actioneaza de multe ori pot fi incadrate cu lejeritate in categoria machiavelice; Maia Toitovna, conducatoarea grupului rus este cea care ii pune in conflict pe Boone si Chalmers, dandu-le semnale pozitive ambilor, nici ea nefiind sigura pe care din cei doi il iubeste. Este foarte temperamentala si imprevizibila; Sax Russel, fizician, principalul sustinator al ideii de terraformare a planetei. Adeptii acestei strategii se vor autointitula “verzii”; Ann Clayborne, geolog, este impotriva terraformarii si crede ca frumusetea si echilibrul lui Marte nu trebuie alterate de interventia omului. Ea devine astfel conducatorul gruparii “rosii”; Hiroko Ai, experta in bio-inginerie si ecosisteme, construieste si intretine serele in care se cultiva hrana, atat pe nava Ares, cat si in primul oras de pe Marte – Underhill. Ea imbina intr-un mod foarte neconventional stiinta si misticismul, dand nastere la ceea ce am putea numi prima religie martiana, asemanatoare in principiu cu panteismul. Dupa cativa ani, dispare din Underhill impreuna cu un grup de apropiati si formeaza o colonie ascunsa. Motivele acestei disparitii raman mult timp un mister; Arkadi Bogdanov este un excelent inginer, usor excentric, care militeaza pentru independenta societatii martiene fata de Pamant, idee pe care o expune inca pe parcursul drumului la bordul Ares. Si el are un grup de adepti, iar doctrina pe care o promoveaza seamana foarte mult cu socialismul; Phyllis Boyle este, de asemenea geolog. Are o optica diferita de majoritatea celor din “prima suta” si considera ca Marte trebuie exploatat la maxim pentru a trimite resursele pe Pamant. Datorita relatiilor pe care si le creeaza cu corporatiile transnationale de pe Pamant, se indeparteaza de grupul initial de colonisti si isi atrage multe antipatii din partea acestora. Marele ei proiect este construirea unui elevator spatial cu ajutorul caruia exploatarea resurselor sa devina mult mai profitabila.

Alt punct de atractie al acestei carti este descrierea realizarii proiectelor ingineresti la scara mare, care ne pun serios imaginatia la lucru. Orasele martiene sunt construite, de obicei in cratere de impact, sub cupole uriase. Robotii care efectueaza munca fizica au dimensiunea cladirilor, iar dupa programarea initiala sunt complet autonomi. Energia electrica este produsa de deja banalele reactoare nucleare, dar si de colosale panouri solare care orbiteaza planeta. Cel mai grandios proiect este insa elevatorul spatial. In principiu, acesta este format dintr-un asteroid ancorat de planeta printr-un cablu din nanotuburi de carbon, de 10 m in diametru. Pe acest cablu circula vagoane care transporta oameni sau resursele exploatate din adancurile planetei. Arthur C. Clarke a fost printre primii scriitori care au popularizat aceasta idee, iar in onoarea lui, asteroidul de care este sustinut elevatorul martian este denumit Clarke. Acest elevator are, insa viata scurta, iar in momentul dezastrului, Marte sufera un soc urias datorita cablului ce se prabuseste cu o forta incredibila, infasurandu-se de doua ori in jurul planetei.

Marturisesc sincer ca am fost impresionat de acuratetea si asiduitatea cu care Kim Stalnley Robinson justifica si documenteaza evenimentele din Marte rosu, folosindu-se de vaste cunostinte de chimie, fizica, biologie si chiar cultura si civilizatia popoarelor. Sub acest aspect, pot sa gasesc multe similitudini cu romanele de anticipatie ale lui Jules Verne, care imbina intr-un mod foarte reusit partea riguros stiintifica cu cea de fictiune. De asemenea, referintele geografice martiene date de Robinson sunt abundente si foarte detaliate. Din acest motiv, pot uneori sa copleseasca cititorul, dar pentru aceste momente putem consulta mica harta de la inceputul volumului, sau – mai in ton cu vremurile – putem aprinde calculatorul si folosi modulul “Mars” din aplicatia gratuita Google Earth.

Sfarsitul este unul deschis, iar raspunsurile intrebarilor ce raman in urma parcurgerii celor peste 700 de pagini se gasesc in urmatorul volum al seriei, Marte verde. Ca o concluzie finala, Marte rosu este, fara dubiu o lucrare valoroasa, ce nu ar trebui sa lipseasa din biblioteca niciunui fan de literatura SF. Totusi, inainte de a o citi, trebuie sa stiti ca prin natura ei cartea are un ritm mai lent, iar cititorii cu mai putina rabdare pot fi uneori plictisiti. Este o carte care trebuie parcursa cu atentie, dar care va va rasplati cu o imagine vie, veridica si completa a provocarii pe care o pune civilizatiei umane initial ambitia, apoi necesitatea de a coloniza planeta rosie.

Sursa: http://nemirabooks.ro