La asfintit – Stephen King

Fenomenal, aproape ca pleoapele-mi exerseaza o lacrima in coltul ochiului. In cele din urma am reusit sa-mi clatesc privirea cu o colectie de povestiri marca Stephen King si cu greu am reusit sa mi-o dezlipesc de pe foile ce te purtau miraculos pana la finele cartii. Dupa ce m-am strecurat prin gaura cheii in universul lui King pot spune ca acesta reuseste sa se mentina, cel putin in conceptia mea, la rangul de maestru al groazei si acum, cu acesta colectie de povestiri, aspira spre statutul de maestru al povestirilor.

La asfintit este o carte voluminoasa de 400 de pagini in format mare insa lectura nu este anevoiasa sau plictisitoare, ci este chiar relaxanta. Intre copertile sale gazduieste 13 povestiri (povestirile variaza in functie de marime si gen, unele au pana la 10 pagini, altele ajung chiar pe la 8o), multe dintre ele publicate cu mult inainte.

De exemplu, “Pisica Diabolica” (o poveste horror care duhneste a King) a fost publicata pentru prima oara in Cavaliers Readers in urma cu 30 de ani, unde cititorii erau invitati sa gaseasca un final, iar mai tarziu in acelasi an a fost republicata varianta completa a povestirii. Insa, unele povestiri ca “Willa” sunt create recent si reprezinta un adevarat deliciu pentru minte si suflet.
M-au bucurat fiecare dintre cele 13 povestiri in parte, insa trebuie sa marturisesc ca am reusit totusi sa intocmesc un mic top.

“Bicicleta stationara”, o invaluire a realitatii care se pare ca porneste cu dreptul, dar se impiedica pe drum si ia o intorsatura ciudata. Richard Sifkitz afla ca are colesterolul foarte marit si decide sa isi ia o bicicleta de camera. Spera sa faca ceva efort si sa scape de problemele de sanatate. Pedaleaza si pedaleaza ca apoi sa pedaleze iar.

Se hotaraste sa execute o pictura murala in camera in care se antreneaza pentru ca privirea sa-i fie mentinuta de un peisaj atunci cand pedaleaza. Ca o plimbare prin parc numai ca tu pedalezi la o bicicleta proptita, iar parcul pare ca a intrat intr-o bucla temporara. Dar nu este chiar asa, simpla pictura murala prinde viata, iar Richard este tarat de bicicleta sa in niste calatorii nedorite. O poveste hipnotica care valoareaza cat intreaga colectie de povestiri si care a reusit sa-si croiasca drum pana in varful podiumului.

“Pedala cat se poate de multumit pe drumul de pamant tasat care serpuia prin padure, mirosind aroma pinilor, auzind strigatele corbilor si fosnetele frunzelor atunci cand trecea cu rotile prin mormane stranse de vant.”

“N.” este o poveste de exceptie despre un psihiatru, un pacient si un caz ciudat de tulburare mentala care continua dorinta autorului de a testa publicul cu povestirile sale folosind metode din ce in ce mai inovatoare. Povestirea “N” a stat la baza seriei animate cu acelasi nume si fara nici o indoiala ocupa locul al doilea.

“Era ceva in mijlocul stancilor… Era negru, asemenea cerului spre rasarit, si verde ca iarba. Se rasucea foarte incet, insa nu-si dezlipea nicio clipa ochii de la mine. Findca avea ochi. Ochi roz, bolnaviciosi.”

Pe locul al treilea pluteste “Visul lui Harvey”, poveste ce a fost publicata pentru prima oara in 2003 in New Yorker si este o poveste despre parinti, copii si vise care o sa te tina in suspans de la inceput pana la sfarsit.

“Harvey tace, cazut pe ganduri. Cumpanind. Firele de praf danseaza in jurul fetei lui. Soarele ii face tricoul aproape orbitor sa-l poti privi; e ca un tricou dintr-o reclama la detergent pentru rufe.”

“Fata de turata dulce” infatiseaza un psihopat si o fetita care fuge pentru a-si salva viata. Ii acord o mentiune pentru felul in care King reuseste sa capteze adevarata teroare ce zvacneste in inima fetitei ca o rana vie.

“Alerga mai departe, lasand in nisip urmele trecerii ei. Se uita iarasi inapoi si-l vazu pe Pickering la doar patruzeci de metri departare, insa patruzeci de metri era bine. Tinand cont cat de rosu si incordat era la fata, patruzeci de metri era foarte bine.”

Mai intalnim povestiri ca “Lucrurile ramase in urma lor”, “Dupa-amiaza absolvirii” (inca o doza de suspans din partea “regelui”), “New York Times la oferta speciala”, “Popas, “Mut”, “Ayana” si “In mare rahat”.

Dar, sa nu-l uitam pe King si notele sale finale pe care le-am apreciat in mod special. King isi ridica pelerina intunecata de pe scrierile sale lasand lumina sa se reverse printre randuri si comprima toate gandurile si ideile in cateva pagini despre fiecare poveste in parte. Acesta mica portita catre mintea sa transforma fiecare roman, nuvela sau colectie de povestiri intr-o adevarata comoara inestimabila ascunsa intr-un cufar.

Sunt de neinteles conceptiile cititorilor care afirma ca opera de fata nu se incadreaza in topul celor mai stralucite lucrari ale lui King. Dupa parerea mea se inseala amarnic. Stephen King este un povestitor innascut si o dovedeste inca o data. King demonstreaza intregii lumi ca poate sustine in aer o poveste pe durata a 500, 800 sau chiar 1400 de pagini fara sa incetoseze privirea cititorului, iar acum a venit cu dovada de necontestat a titlului sau de mare povestitor.

Stephen King este un maestru atunci cand creeaza personaje cu asemenea rapiditate si perfectiune si ca un paianjen tese conflicte si intrigi de jur imprejurul lor. Romanele sale merita cu adevarat citite si fara nici o indoiala nu o sa regreti ca ai investit timp in ele, insa adevaratele capodopere ale acestui geniu se odihnesc in colectiile de povestiri.

De obicei operele lui King lasa un gust dulce, infiorator de dulce pe buzele cititorilor si tind sa proiecteze in jurul lor adevarate franturi de realitate. O sa fii bantuit de personajele inchise in paginile cartii chiar si atunci cand o sa o ascuzi in spatele bibliotecii.

Sfatul meu este sa gustati SHORT-KING si o sa fiti uluiti.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/