Am inceput sa citesc Lebada neagra de Sveva Casati Modignani intr-o zi de sambata. Dimineata. Evident, in ziua respectiva am mai avut multe de facut, dar oricum pana la orele 17 deja o terminasem. Si asta desi mi-am propus sa fac… economie, sa imi “ajunga” cartile mai mult…
Nu vorbim aici despre o capodopera literara, dar autoarea stie clar sa scrie si sa foloseasca in mod placut si antrenant unele situatii-cliseu, anuland in buna masura senzatia de telenovela pe care ar putea sa o aiba cititorul. Macar daca vorbim despre o telenovela, este una buna si are mai degraba aerul prezent in cartile Barbarei Bradford. Cu diferenta ca actiunea din Lebada neagra se petrece in Italia, in Europa noastra familiara, ceea ce confera intregii actiuni un farmec aparte.
Lebada neagra se ocupa de destinul membrilor unei familii de editori, familia Montalto. Volumul este impartit in capitole cu o cronologie amestecata, in care sunt povestite evenimente mai vechi sau mai recente care au loc in familie. Tati si mame, surori si frati, amante si copii din flori sunt urmariti in destinele lor tragice (sau nu) inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Personajele leaga prietenii paradoxale (mama familiei ajunge sa se imprieteneasca cu o veche amanta a sotului), actiuni incredibile, care ne pot starni furia, rastoarna firul epic (marele editor lasa insarcinata pe tanara Ippolita, sfatuindu-si ulterior propriul fiul sa se casatoreasca cu aceasta). Uneori este chiar greu de tinut evidenta gradelor de rudenie, atat de incurcate sunt itele relatiilor. Dar putem trece peste toate problemele cu usurinta, mai ales ca eroii cartii sunt frumosi si (in majoritatea timpului) bogati.
Povestitoarea catorva capitole este Arlette, amanta celui mai mare dintre fiii lui Edison Montalto (pater familias, cel care a pus bazele editurii si a gasit resursele sa o refaca dupa distrugerile suferite in razboi). Femeia traieste evenimente la limita verosimuilului gasindu-se, la final, in pozitia de a deveni factorul decizional in destinul editurii. Din pacate, in ultimul moment se hotaraste sa renunte la implicarea directa, multumindu-se cu inerenta bogatie adusa de posesiunea unui mare numar de actiuni din activele respectivei edituri. Si asta desi pare o femeie dinamica, hotarata sa treaca peste toate greutatile vietii. Deloc verosimil, finalul…
Insa dincolo de evidentele “cai batatorite” folosite de autoare, repet, cartea are un farmec aparte si te tine “in priza”pana la ultimele pagini. Poate ca noi toti avem o parte mai…sensibila, pe care o negam, dar care exista si trebuie hranita cu astfel de povesti.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau