Partea frumoasa la Legiunea tunetului de Stan Nicholls este ca are la inceput un rezumat al evenimentelor petrecute in Paznicul fulgerului, primul volum din seria Orcii. Astfel, daca a trecut ceva timp intre citirea celor doua carti, sau chiar nu s-a citit primul volum, se poate usor reimprospata memoria sau sari peste acesta.
Ne aflam in plin Ev Mediu, intr-un tinut numit Maras-Dantia, in care o multitudine de rase stavechi traieste sau mai de graba se razboieste cu toata lumea. Invazia oamenilor pare sa fii provocat un dezechilibru profund in natura, reducand la un nivel ingrijorator cantitatea de magie existenta.
In acest context, ne sunt prezentate aventurile unei cete de orci, soldati de profesie condusi de capitanul Stryke, care, esuand in misiunea de a recupera un artefact, dezerteaza din serviciul tiranicei regine Jeannesta si, proscrisi fiind, pornesc intr-o calatorie de lunga durata cu scopul de a recupera toate artefactele existente. Acestea, numite stele, se afla in posesia a diferite comunitati mai mult sau mai putin fantastice si care nu sunt incantate de ideea de a se separa de ele. Desi nu se stie exact la ce folosesc, toata lumea banuieste ca sunt sursa unei puteri extraordinare.
Legiunea tunetului porneste chiar din momentul destul de frustrant in care s-a terminat “Paznicul fulgerului”, atunci cand ceata orcilor a fost atacata de troli in labirintul suberan, Coilla a fost capturata de vanatorii de recompense, iar Haskeer a fugit cu stelele.
Spre usurarea noastra, orcii reusesc sa scape din labirint, il salveaza in ultima clipa pe Haskeer de la spanzuratoare si o pornesc spre fortareata Hecklowe, loc in care sunt interzise luptele, pentru a o salva pe Coilla de la o viata in sclavie. Prima mare infruntrare are loc in Hecklowe, dupa care urmeaza alte opriri, in padurea centaurilor si in imperiul acvatic al lui Adpar, toate realizate in acelasi scop de a pune mana pe stele.
Ceea ce ar trebui sa fie marele atu al acestei carti este faptul ca toate intamplarile sunt povestite din perspectiva orcilor, si chiar ar fi daca acestia s-ar deosebi cu mult de alte rase. Cu exceptia aspectului fizic insa, si acesta destul de sumar schitat, orcii se comporta ca oricare alte personaje obisnuite din lumea noastra sau a lor si nici nu aflam nimic despre trecutul lor. Sunt doar niste soldati versati si atat.
O mare parte din carte se ocupa cu luptele acestora, descriindu-le in detaliu pe parcursul a mai multor pagini, si cum orcii par sa fie urmariti de toata lumea si au tendinta de a cadea din lac in put, de multe ori nici nu apuca isi traga bine sufletul dupa o confruntare ca deja dau de alta. Dar antrenamentul si experienta, daca nu neaparat inteligenta, le permit sa le tina piept tuturor si sa iasa invingatori.
Din acest punct de vedere, pasionatii de jocuri video vor fi mai usor captivati de actiune si atmosfera, totusi “Legiunea tunetului” ramane o carte plina de aventuri, care iti tine atentia treaza si te face sa iti exersezi imaginatia.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau