Mantuitorul Dunei – Cum sa nu devii zeu
Dimensiune font:
Paul Atreides, Usul, Muad’Dib, dar si Kwisatz Haderach, ”cel care poate fi in mai multe locuri deodata”. Toate acestea pentru a descrie un singur om, un om care a modelat universul, desi am putea spune, la fel de bine, un om ales de Jihad ca si instrument de care s-a folosit. Drept urmare, ”oamenii au ajuns sa manance in numele lui Muad’Dib! Sa faca dragoste, sa se nasca… sa traverseze strada in numele meu! Nu se mai poate pune o barna la acoperisul celei mai amarate cocioabe de pe o lume atat de indepartata cum e Gangishree, fara a se invoca binecuvantarea lui Muad’Dib!”.
Mantuitoul Dunei, al doilea volum al seriei lui Frank Herbert, ne arunca direct in mijlocul acestei valtori. Pentru ca nu, actiunea nu continua firul narativ al primei carti din locul unde s-a oprit. Herbert ne arunca peste 12 ani, cand deja Jihadul lui Muad’Dib s-a consumat in cea mai mare parte. Cele mai multe lumi ale universului cunoscut au fost cucerite, iar ”domnisorul” Paul Atreides este imparat, dar mai mult decat atat este Mesia fremenilor. De aceea, Mantuitorul Dunei reprezinta o cu totul alta experienta fata de primul volum. Nu mai intalnim scenele epice din desert si bataliile grandioase, faptele eroice si rautatea, pe alocuri, cliseistica a baronului Harkonnen. Acestea sunt inlocuite cu scene in spatii inchise, cu ”viata de curte” si, mai ales, cu obscure conspiratii pentru detronarea lui Paul. Practic, povestea desfasoara conspiratia incepand cu prezentarea celor implicati si terminand cu deznodamantul neasteptat al planului urzit impotriva sa.
Este o carte de la care m-am asteptat la un lucru si am primit cu totul altceva. Altceva la fel de bun. Lumea este la fel de vie, poate mai vie acum cand vedem ce a devenit. In primul volum am facut cunsotinta cu fremenii si cu obiceiurile lor. Acum , deja, putem sa comparam cum s-au schimbat in 12 ani. Cum i-a schimbat Muad’Dib.
Este o carte in care-l vedem pe Paul Atreides cum se lupta din rasputeri sa nu devina un zeu. Este o carte in care-l cunoastem pa Hayt, unul dintre cele mai interesante si neasteptate personaje ale volumului. Este o carte a conflictelor interioare. Proabil ca nu intamplator decorul este unul al spatiilo
r inchise si al culoarelor nesfarsite. Desertul, atat de proeminent in primul volum, revine de abia spre sfarsitul acestei carti, cand Paul poate rasufla usurat: ”Acum sunt liber!”.
In concluzie, am citit cu mare placere Mantuitorul Dunei si pot spune ca am cel putin doua motive (gemene) sa vad ce rasuciri si rasturnari de situatie a pregatit mai departe Frank Herbert.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau