Am răsfoit la Gaudeamus o reeditare (tipărită la Tracus Arte, cu o prefață de Paul Cernat – pe care n-am apucat să o parcurg, întrucât n-am mai cumpărat cartea pe care o citisem mai de mult) oarecum stranie. E vorba de Serenada zadarnică. Pagini de jurnal (prima ediție Editura Eminescu, București, 1970), de Maria Ghiolu.

Moda acestei cărți, aproape necunoscută până acum câteva luni, a început o dată cu publicarea ultimului volum din jurnalul lui Mircea Cărtărescu, Zen, de la câteva citate reproduse de autorul Orbitor-ului.

Zic „reeditare stranie” pentru că meritele cărții sunt aproape nule. Singurul interes vine din faptul că M. Blecher și Mihail Sebastian apar ca personaje cu cheie. Se pare că a fost suficient.

Maria Ghiolu, nevasta unui inginer potent financiar și politic în interbelic, a publicat acest fals jurnal  la bătrânețe. În pofida subtitlului, este vorba mai curând de memorii romanțate ulterior decât de un jurnal propriu-zis. De pildă, în „paginile de jurnal” Maria apare ca fiind nemăritată, ceea ce nu corespunde realității, dar este convenabil posturii romantice, de obiect multiplu dezirat și disputat erotic (de către un scriitor grav bolnav, de către infirmierul acestuia, de către un bărbat fatal – „Vânătorul” –, de către un dandy italian care moare în condiții exotice). Ceea ce nu înseamnă că însemnările privindu-l pe Sebastian (și el travestit parțial într-un poet, ceea ce nu fusese niciodată în proporții suficiente unei etichete) nu au un corespondent caracterologic real în impresia pe care Sebastian o lăsase dnei Ghiolu.

Personajul Mihai, prezentat drept poet,

„[s]eamănă a un bătrânel cu figura lui de pitic, boțită, cu păr extrem de fin și prea puțin abundent, cu piele îngălbenită, cu ochi miopi. Doar gura e mobilă și tinerească iar timbrul vocii atât de clar și de plăcut; parcă a mai slăbit încă, e subțire ca un fir; mi-e teamă că îl va lua vântul de-a binelea…”.

Calitățile „pitic”, „boțit”, „bătrân” par să fie importante, din moment ce sunt reluate peste câteva pagini, cu prilejul vizitei – menționate și în jurnalul lui Sebastian – pe care Maria și Mihai o fac lui Minu (Blecher):

„Vreau să-mi împărtășesc impresiile lui Mihai, dar acesta a ațipit în colțul lui, slăbuț, într-o atitudine modestă. Doarme ca un copil îmbătrânit, ca un pitic bătrân și boțit; buzele i se frământă, poate spune versuri și în somn…”.

Peste alte câteva pagini, Maria află de la Minu că „Mihai numără la activul său multe aventuri de dragoste”. Comentariul femeii pleznește scurt:

„Cine-ar crede că piticul nostru a făcut asemenea ravagii?… Și, în loc să se împăuneze, are aerul că se scuză, roșu ca focul, bâlbâind încurcat…”.

În propriu-i jurnal, Sebastian căpătase impresia că Maria Ghiolu vrea să îl seducă…

Sursa: http://revistacultura.ro