Matematicǎ science – fiction – “Ultima teoremǎ”, de Arthur C.Clarke şi Frank Pohl

O carte science fiction despre matematicǎ este (paradoxal) destul de rar întâlnitǎ în literaturǎ. Motivul este simplu – sunt puţini scriitori de science fiction care stǎpânesc matematicile avansate şi sunt capabili sǎ le transfere în domeniul literar.

“Ultima teoremǎ” aduce în prim plan rolul ştiinţei nu numai în dezvoltarea omenirii, ci şi în salvarea acesteia. Cartea vorbeşte despre ultima teoremǎ a lui Fermat, o enigmǎ matematicǎ ce încǎ fascineazǎ creierele din toatǎ lumea. La fel se întâmplǎ şi cu personajul principal al cǎrţii, Ranjit Subramanian, care devine obsedat de faimoasa teoremǎ a lui Fermat, zice-se elaboratǎ în 1637 dar nerezolvatǎ … pânǎ în 1995, când englezul Andrew Wiles a publicat o demonstraţie de 100 de pagini. Din pǎcate, lumea matematicǎ a fost nemulţumitǎ de aceastǎ demonstraţie, pentru cǎ… folosea metode prea avansate pentru timpul lui Fermat.

Între timp, fiinţe extraterestre denumite Marii Galactici detecteazǎ explozii fotonice de pe Pǎmânt (rezultate din detonǎrile de bombe nucleare. Marii Galactici controleazǎ destinele mai multor rase de nivel superiod şi ordonǎ uneia dintre ele sǎ trimitǎ mesaje de tip “încetaţi şi demobilizaţi-vǎ” cǎtre pǎmânteni. Consecinţele nerespectǎrii acestor avertismente pot fi (ca în majoritatea romanelor science fiction) drastice pentru rasa umanǎ, însǎ cu toate acestea mesajul nu este primit cum ar trebui de aceasta…

Romanul “Ultima teoremǎ” poartǎ cititorul prin câteva dintre temel majore ale sf-ului, atât de dragi lui Clarke sau lui Pohl. Întâlnim aici clasicii extratereştri (din pǎcate din ce în ce mai rari în romanele sf din ultimii ani), conflictele inter-umane, imposibilitatea de comunicare între pǎmânteni şi extratereştri. Cu alte cuvinte, un regal science fiction pentru toţi pasionaţii genului, dar şi pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu genul şi vor o introducere în domeniu reuşitǎ.

Mai existǎ un motiv pentru care aş recomanda lectura acestui roman: cuplul de autori. Pe Arthur C. Clarke probabil cǎ l-aţi cunoscut deja din ciclul de patru romane “Odiseea spaţialǎ”. El este vizionarul care a introdus rasele extraterestre superioare, care supravegheazǎ constant omenirea. Clarke a inventat conceptul de satelit geostaţionar şi ştie sǎ îmbine magistral invenţiile ştiinţifice cu eterna curiozitate a omenirii, spre diverse şi interesante aventuri spaţiale.

Pe de cealaltǎ parte, Frederik Pohl este un alt celebru scriitor de science fiction, mai puţîn cunoscut în România însǎ la fel de prolific şi de imaginativ ca şi Clarke. Frederik Pohl este şi el unul dintre creatorii de rase extraterestre misterioase şi interesante – vezi de exemplu rasa Heechee din ciclul cu acelaşi nume. Pǎmântenii vǎzuţi de el sunt nişte aventurieri care îşi depǎşesc limitele pânǎ la limita auto-distrugerii –şi aşa se întâmplǎ şi în romanul sf “Ultima teoremǎ”. Întrebarea este – va fi salvatǎ omenirea şi dacǎ da, de ea însǎşi sau de înţelepciunea raselor extraterestre?

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/