Misterul regelui – Stephen King

Stephen King a ajuns in intervalul a doua luni sa ocupe locul doi pe lista scriitorilor mei favoriti, dupa George R.R. Martin. Tot dand search pe site-ul editurii Nemira dupa carti scrise de el, am vazut Misterul regelui si descrierea mi-a placut. Nu este un roman horror. Misterul regelui este atat o carte autobiografica, cat si un eseu despre creatie literara. O carte atat pentru aceia care vor sa afle unele din secretele lui King si se pregatesc sa scrie, cat si pentru cei doar interesati de viata lui.

Primele o suta de pagini constituie un itinerariu al vietii lui. Dragute intamplari, afli despre viata lui si sunt cateva lucruri interesante acolo, de exemplu cum sa faci sa ramai fara curent tu si vecinii din celelalte blocuri. Tai cablul electric de la o veioza, ii desfaci izolatorul pana la stecar, apoi infasori firul de cupru in jurul unui cui si bagi stecarul in priza. Bum, bum, scurtcircuit! King a avut o copilarie stranie si zbuciumata, al si fratele lui fiind crescuti doar de mama lor, cu bani suficienti doar cat sa supravietuiasca. A trimis prima lui lucrare la treisprezece ani. Toate scrisorile de refuz le-a agatat intr-un cui in camera sa si a continuat sa scrie si sa trimita la reviste.

Cele o suta de pagini merg in acest ritm. Trec prin copilarie, adolescenta, cariera de profesor, prima lui carte – Carrie –, ideile pentru Misery, drogurile si alcoolul…

Abia apoi vine partea interesanta, cu sfaturi referitoare la scris. Pe primul loc stau – evident – gramatica si vocabularul. Explica cum e mai bine sa faci o descriere, naratiunea cum sa fie, dialogul. Unul dintre lucrurile pe care pune accent este folosirea diatezei active in locul celei pasive si eliminarea adverbelor. Ne prezinta programul lui, cate pagini scrie pe zi si tot felul de lucruri, cum se inspira el, de unde ii vin ideile, despre editori si agenti.

Cred ca este de la sine inteles ca stilul este curgator, ca si cum ar sta de vorba cu tine, simplu si relaxat.

Dupa aceste sfaturi urmeaza povestirea accidentului care aproape era sa il omoare in iunie 1999. La sfarsit este prima ciorna din romanul Shining si corecturile facute dupa recitire, eliminarile si schimbarile de care a avut parte.

In final o lista cu unele dintre cartile care i-au placut cel mai mult in ultimii trei-patru ani.

M-a impresionat mult cand am citit despre publicarea lui Carrie si reactia lui King la aflarea vestii (am si marcat locul):

„Era adevarat atunci, a fost adevarat toata viata mea, dar in acea Zi a Mamei din mai 1973 am ramas complet fara cuvinte. Eram incremenit in cadrul usii, aruncam aceeasi umbra dintotdeauna, dar nu reuseam sa vorbesc. […] Ai spus ca s-au vandut pentru patruzeci de mii de dolari?
Patru sute de mii de dolari, m-a corectat. […] Felicitari, Steve.
[…] Am simtit cum mi se inmoaie picioarele. N-am cazut, nu de-a dreptul, dar am alunecat in fund acolo, in pragul usii.”

Un lucru de care m-am mirat in Misterul regelui este faptul ca nu isi musamalizeaza actiunile, oricat ar parea ele de nepotrivite sau stupide, fie ca au fost facute cand era mai mic sau cand a crescut.

Singurul regret a fost ca Misterul regelui este prea scurta dar, asa cum a si spus, cea mai buna cale – si singura de altfel – este cititul si scrisul la greu. Nu exista scurtatura sau alternativa daca vrei sa scrii un roman si sa fie bun.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/