Mucenicii –obiceiuri și semnificații

Ziua de Mucenici își are originea într-un ritual al credințelor străvechi prin care se celebra începutul anului agrar la hotarul dintre cele două anotimpuri, iarnă si vară.

În ziua de Mucenici se sărbătorea și înnoirea sezonieră a timpului, ultima zi a Babei Dochia care, conform tradiției, se transformă în stană de piatră și, prima zi a Moșilor care sunt prefăcuți în cenușă pe rugul funerar pentru credința lor dreaptă.

Romanii celebrau în această zi cultul Afroditei şi al lui Adonis. Moartea zeului era marcată prin plânsete rituale, iar bucuria învierii sale o exprimau prin veselie debordantă. Şi în credinţele daco-romanilor, în această zi se termina ciclul celor „nouă babe”(murea Baba-Dochia), care semnificau iarna, şi începea şirul zilelor „moşilor”, ce marcau începutul zilelor agricole ”, arată Simion Florea Marian în lucrarea “Sărbătorile la români”.

Mucenicii sunt reprezentați de spiritele moșilor și strămosilor care sunt celebrate în ziua de 9 martie, început de an agrar. Festivitatea populară, Ziua de Mucinici corespunde, ca semnificație, cu sărbatorirea celor 40 de Sfinți Mucenici din Calendarul ortodox, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei.

Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile străvechi sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt din această zi.

Mucenicii sunt figurine cu chip de om, animal, pasăre și au cap, ochi, nas, mâini și picioare, sau sunt colăcei în forma cifrei opt, cifra echilibrului cosmic.. Gospodinele coc un număr fix, 40 sau 44 de Moşi sau Mucenici. În Moldova, Dobrogea sau Banat, colacii se coc în tavă, iar în toată zona de sud se mănâncă numai în zeamă. Preparați din aluat în formă de opt (8) sau cerc, fierți în apă îndulcită cu miere și cu adaos de miez de nucă, mucenicii se dau de pomana de sufletul mortilor.

Mucenici se impart persoanelor nevoiașe

Forma cifrei opt este legată mai mult de zeița geomorfă a neoliticului, decât de semnificația dată de dogmele crestine. În unele zone, aceștia mai poartă numele de mucenici, Sfinți, Sfinţişori, Bradoşi, Brăduleţi, Brânduşei, Moşi de Păresimi (Oltenia, Moldova, Bucovina, Banat) etc.

„Sfinţii sau mucenicii se fac, de regulă, îngemănaţi (la fel ca cei 40 de Mucenici din Sevastia care s-au înlănţuit în lacul îngheţat), în forma cifrei arabe 8, rar simplu, rotunzi şi asta din cauză ca ei să aducă întrucâtva cu chipul unui om. Şi, deoarece sfinţişorii descrişi mai sus îi întruchipează pe cei 40, după unii chiar 44 de Sfinţi sau Mucenici, fiecare gospodină face câte 40-44 astfel de colăcei“, explica Simion Florea Marian, în volumul „Sărbătorile la români“.

Tradiția spune că femeile prepară mucenicii, iar bărbații trebuie să bea 44 de pahare cu vin.

Beţia ritual, obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară, este o reminiscenţă a sărbătorilor bahice ale antichităţii. Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă. Dacă cineva, din satele în care se practica obiceiul, nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau, cel puţin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinţilor Mucenici din Sevastia. După tradiţia creştină, Sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică au fost 44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Zilei Sfinților Mucenici i se mai spune şi “Ziua celor fără nume”, a tuturor celor care nu-şi au prenumele dintre sfinţi, sau Ziua bărbaţilor.