Neil Gaiman, Coraline
Dimensiune font:
Neil Gaiman, Coraline, traducere de Liviu Radu, Editura Tritonic, 150 pagini
Coraline se omoara dupa junk food si detesta retetele pe care le face tatal ei – cu nu prea mult talent, se pare. Prefera oricand niste „cartofi prajiti si minipizza pentru gatit la microunde”, sau spaghetti la conserva, unei „tocane de cartofi cu praz, cu garnitura de tarhon si de branza de Gruyere topita”.
Mda, asta e o informatie neesentiala. Iata una mai relevanta: Coraline e o forma de Alice. Parintii ei se muta intr-o noua casa (doar pentru ei noua, altfel e foarte veche), iar fetita descopera o usa zidita… prin care Coraline va intra mai tarziu in casa cealalta (aproape identica primeia), unde isi va intalni cealalta mama. Totul pare sa fie o imagine in oglinda a locului din care a venit Coraline – doar ca nu e. In inducerea nu a listei de diferente, ci a sentimentului de diferit (care ajunge pana la urma sa sperie) poate fi admirat darul lui Neil Gaiman de a declansa identitati prin mici detalii sau periferii de fraza:
„Cealalta mama zambi, aratandu-si toti dintii. Fiecare dinte era un pic prea lung.”,
sau
„In timp ce fetita manca, cealalta mama se uita la ea. Era greu sa citesti ceva in ochii aceia din nasturi negri, dar Coraline avu impresia ca si cealalta mama parea flamanda.”
Coraline e un soft horror cu un target focalizat mai curand pe kinderi decat pe adulti. Este considerabil mai simpluta decat Nicaieri sau Zei americani, dar asta nu inseamna nimic, e doar informatia secundara. Informatia relevanta e numele autorului de pe coperta.
P.S. Puteti gasi ultima carte a lui Gaiman, The Graveyard Book, la Libraria Anthony Frost (langa Kretzulescu). E undeva pe la 75 de lei.
Sursa: http://revistacultura.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau