O altfel de Iliada
Dimensiune font:
Dupa ce am citit pimele doua parti ale trilogiei lui Dan Simmons, Illion si Olimp, nu m-am putut stapani sa nu ma intreb ce parere ar fi avut Homer despre aceasta versiune (daca putem spune asa). Este pur si simplu extraordinar felul in care imbina acest scriitor toate planurile pe care se dezvolta clasicul subiect al razboiului troian. Pare simplu insa dupa ce se parcurg primele cateva capitole incepi sa te dumiresti ca nu este chiar asa.
Cele trei planuri pe care se dezvolta intriga se intrepatrund extraordinar cu atat mai mult cu cat liantul dintre aceste planuri este nimeni altul decat un pamantean ce nu se deosebeste prea mult din punct de vedere al felului de a privi viata de unul obisnuit.
Ca sa o luam pe rand, in primul plan personajele ce populeaza Iliada homeresciana sunt intalnite, evident, si aici, respectandu-se aproape intocmai tiparul mitologic, ierarhiile sociale si locul ocupat de catre fiecare erou in tabloul razboiului troian. Aparitiile de efect, mai mult sau mai putin premeditate, ale diverselor zeitati asezoneaza din plin acest tablou.
Toate bune si frumoase, insa odata cu cel de-al doilea plan intram pe taramul fantasticului mitologic, acolo unde se trag sfori si se iau decizii ce influenteaza atat razboiul troian cat si actiunile celui ce se vrea a fi piesa de legatura dintre cele doua lumi. Piesa de legatura dintre cele doua lumi care de fapt si de drept actioneaza ca spion pentru unul dintre personajele mitologiei Homeriene, in detrimentul celorlalte zeitati. Deci intriga se muta intr-un plan paralel, de pe planeta troienilor intr-o alta dimensiune temoprala, pe o alta planeta: cea a Olimpului zeitatilor. Totul pare ca un joc de sah, jucatorii fiind zeitatile grecesti ce-si au salasul in Olimp, iar piesele nimeni altcineva decat personajele Iliadei. Un joc de sah in care se adauga inca o dimensiune – cea temporala, o dimensiune prin intermediul careia poti schimba regulile jocului astfel incat oricand, desi, teoretic se stie ca acest joc s-a jucat in trecut invinsul si invaingatoru isi pot schimba locurile.
Numai ca ceea ce face interesanta lectura nu este doar eruditia de care da dovada Simmons, sau stilul cu care imbina elementele de mitologie cu fantasticul, ci, din punctul meu de vedere evident, modul de expunere a intregii actiuni privita prin ochii moravecilor – cea de-a treia “rasa” ce populeaza aceasta lume. Daca s-ar fi rezumat doar la primele doua planuri, elementele mitologice descrise in Iliada si reproduse intr-un stil propriu de catre Simmons impletite cu elementele fantasy ale lumii olimpiene, probabil ca ar fi fost o carte buna, poate chiar foarte buna… dar atat. Prin adaugarea acestui al treilea plan, cel tesut prin plasmuirea acestor roboti inzestrati cu inteligenta artificiala – roboti creati, dealtfel, tot de catre omenire, insa intr-un trecut foarte indepartat, se adauga practice sarea si piperul intregii carti. Pasajele Shakespariene sau referirile la acestea abunda in discutiile dintre moraveci, ceea ce nu face decat sa fie infinit mai interesanta toata povestea, mai ales ca simtul fin al umorului isi face din plin efectul.
Momentul in care toata actiunea este impletita aproape insesizabil cu personaje ce populeaza lumea Furtunii Shakespariene, nu face altceva decat ca cititorul tinand cartea in maini, pe masura ce-o citeste, sa se intrebe: “Oare cum ar putea sa se termine asa ceva?”. Evident, se pastreaza acelasi liant –omul ce initial nu era decat un simplu privitor, ulterior spion Olimpian, ajungand pana sa intre in contact cu acesti moraveci.
Nu trebuie desconsiderata acea parte in care nu de putine ori se face referire la elemente pure de fizica cuantica sau de mecanica, in care esti pur si simplu ametit de exactitatea detaliilor. Practic, acesta este genul de carte pe care, o data inceputa, este imposibil sa nu derulezi cu puterea mintii filmul intregii actiuni – si abia atunci realizezi grandoarea peisajelor inchipuite de catre acest scriitor, peisaje in care pur si simplu iti tii rasuflarea sit e intrebi daca nu cumva chiar exista asa ceva.
Nu cunosc sa se fi facut vreodata vreun film care sa se apropie cat de cat de ceea ce a plasmuit Simmons in aceasta carte, insa daca s-a turna, cu un scenariu care sa se bazeze pe aceasta trilogie, ar fi sigur pretendent la Oscar.
Ca incheiere tot ce pot sa spun, cu mana pe inima, este sa cititi aceasta carte, merita. Cu atat mai mult daca ati citit Iliada lui Homer, sau texte ce fac referire acest subiect. Pe mine, cel putin, m-a impresionat si cat de curand o voi relua, pentru ca este imposibil ca la o a doua recitire sa nu descopar elemnte si detalii noi.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau