Spre deosebire de celelalte scrieri ale lui Stephen King, in Ochii dragonului fantasticul nu este un mijloc de generare a unor tensiuni specifice literaturii horror sau a literaturii fantasy, ci a celor caracteristice basmului. Daca in romane precum Talismanul sau Apocalipsa, cititorul poate avea indoieli in privinta reusitei in ceea ce si-au propus eroii, aici singura intrebare care se pune este legata de felul in care acestia reusesc.
Suntem intr-un basm si fortele binelui inving, amanunt care constitue un dezavantaj al acestei scrieri. Locul suspansului, al urmaririi cu sufletul la gura a aventurilor eroului se transforma intr-o asteptare a deznodamantului deja intuit inca de la inceputul cartii. Personajele nu sunt nici ele la inaltimea celorlalte caractere create de Stephen King. Astfel, Flagg, vrajitorul cel rau, desi poarta acelasi nume cu avatarul diavolului din Apocalipsa, nu este nimic altceva decat o jalnica umbra a acestuia, nu este inzestrat cu puteri paranormale in ciuda sutelor de ani traiti si mi-a creat mai degraba impresia unui personaj de carton, pus acolo pentru ca Peter, printul cel bun, sa poata invinge pe cineva.
Fratele lui Thomas, desi devine la un moment dat aliat al rau-intentionatului Flagg, ramane personaj neutru. Ni se accentueaza de atatea ori amanuntul, evident de altfel, ca acesta este un instrument folosit de vrajitorul cel rau, incat devine plictisitor, iar pe sarmanul Thomas nu-l mai percepem ca pe un personaj cu vointa proprie, ci mai degraba ca pe un obiect ce se rostogoleste incoace si incolo de-a lungul povestii si esueaza in final exact pe acele culmi care sunt capabile sa-i sublinieze inca o data nevinovatia.
Privita pe ansamblu, cartea mi-a creat impresia unui teatru de papusi. Personajele par a fi miscate de maini nevazute, din spatele culiselor, deoarece nu par a avea acea consistenta care sa le trasforme in caractere credibile. Astfel, raman mai degraba doar niste umbre menite sa simbolizeze pionii aflati in slujba binelui.
Nu se cuvine sa inchei aceasta recenzie fara sa mentionez faptul ca Ochii dragonului a aparut in cadrul colectiei Nemira Junior tocmai pentru ca este o carte recomandata copiilor, ceea ce explica de altfel si simplitatea naratiunii si a limbajului. Mie nu mi-a placut cartea, probabil, din cauza varstei mele si a unor asteptari prea mari, datorate numelui King pe coperta. Oricum, cartea prezinta literatura de calitate si este un basm ce se adreseaza unor copii, iar din acest punct de vedere corespunde cerintelor in totalitate.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau