“Omul demolat” – Exista crima perfecta intr-o lume a politistilor telepati?

Alfred Bester este un scriitor mai putin cunoscut la noi, desi cariera lui literara este respectabila. A scris foarte multe povestiri, aparute initial in revistele americane de science-fiction (multe dintre ele in revista Astounding Science Fiction, condusa de John W. Campbell Jr., in perioada cea mai fertila a acesteia) si grupate mai tarziu in sapte volume. Cu toate acestea el ramane cunoscut pentru doua romane considerate capodopere ale sf-ului: Omul demolat (The Demolished Man-1953) si “Destinatia mea: stelele” (The Stars My Destination-1956).

Omul demolat a aparut in serial in revista Galaxy Science Fiction in cursul anului 1952, editorul de atunci al revistei fiind Horace L.Gold si a fost publicat in volum in 1953. A fost imediat privit ca un roman plin de originalitate si ca una din cele mai bune realizari a sf-ului de pana atunci. In septembrie 1953 a primit premiul Hugo pentru cel ai bun roman al anului, fiind prima carte care primeste acest premiu.

Intr-un ritm alert, pe alocuri aproape delirant, autorul povesteste incercarea unui magnat, Ben Reich, de a-l elimina pe D’Courtney, rivalul care ii ameninta afacerile. In secolul al XXIV-lea, omenirea este controlata de corporatii interplanetare, cum este si Monarch Enterprises, condusa de Reich. Ghilda esperilor, formata numai din telepati,   are grija ca nimeni sa nu comita vreo infractiune sau crima. Oricarui potential criminal ii sunt citite gandurile si este oprit inainte de a putea trece la fapte. De peste o jumatate de secol, nimeni nu a mai reusit sa ii insele pe esperi.   

Riscand “demolarea”, o pedeapsa mai crunta decat moartea, Ben Reich incearca sa il ucida pe D’Courtney punandu-si in joc intregul potential creator si psihic si toate resursele oferite de uriasa sa corporatie. Urmarit de necrutatorul politist Lincoln Powell, el incearca sa scape folosindu-se de toate mijloacele care ii sunt la indemana.

Powell trebuie sa aduca suficiente dovezi pentru a-l convinge pe computerul care decide “demolarea” si pentru aceasta isi foloseste la maxim capacitatile telepatice.

Reich este un personaj puternic, construit admirabil si simpatic, desi actiunile sale par nesabuite si pe alocuri brutale. Autorul reuseste sa evite o impartire conventionala a personajelor in cei buni si in cei rai. Prin sublinierea defectelor lor, dar si prin explicarea resorturilor interioare care ii conduce spre actiuni neasteptate ii prezinta, de fapt, profund umani. Actiunea curge nestavilit, in directii neasteptate, fara clisee sau rezolvari convenabile a situatiilor delicate. Si chiar daca sfarsitul este destul de usor de prevazut, nimic nu reuseste pana la urma sa stirbeasca aceasta realizare de exceptie.

Plin de originalitate si scris intr-un stil inconfundabil romanul reuseste sa descrie un intreg univers al creierului uman, plin de motivatii, deznadejde, dorinta de a lupta pana la capat. Unii critici au vazut in acest roman prefigurarea genului cyberpunk, aparut trei decenii mai tarziu si atat de popular inca printre cititori.

Pentru un fan al genului science-fiction acest roman trebuie citit neaparat macar o data.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/