Orasul bantuIT – Stephen King
Dimensiune font:
“Orasul bantuIT este suma a tot ceea ce am facut si am invatat in viata mea”, asta ne declara, fara infatuare, Stephen King, intr-unul din rarele sale moment in care nu incearca sa ne sperie de moarte. Daca aceasta atatare nu este indeajuns sa te determine sa-ti scoti ultimii bani din buzunare pentru a cumpara aceasta carte, atunci nu citesti indeajuns, sau, mai bine spus, nu traiesti indeajuns. Eu voi incerca, pe cat posibil, sa-ti vorbesc despre una din cartile mele preferate fara sa-ti dezvalui, de fapt, mai mult decat ceea ce poti afla de pe coperta verso. Da, realizez ca nu este o treaba usoara, dar cineva trebuie sa o faca.
Exemplarul meu in limba romana este imprumutat cuiva, asa ca voi traduce din cel in limba engleza, cititorule, asa ca sper sa-mi scuzi eventualele adaptari: Copiii erau cei care vazusera – si simtisera – ce facea orasul lor ca sa fie unul inspaimantator de diferit. In scurgerile de canalizare, in subteran, Bestia pandea, luand forma oricarui cosmar, oricarei temeri cumplite. Uneori Bestia se ridica din adancuri, poprind, sfasiind, devorand…
Orasul bantuIT nu este un roman de groaza. Orasul bantuIT nu este o poveste despre o fantoma. Orasul bantuIT este marea reusita a lui Stephen King, nu pentru ca ne vorbeste despre o temere de-a nostra, ci pentru ca ne vorbeste despre toate temerile noastre. Orasul bantuIT este cronica unei Bestii infioratoare ce nu poate fi definita sau explicata, ci doar o sursa de temeri. Este cronica a sapte disperati bravi copii care confrunta Bestia si inving supravietuiesc. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, timp indeajuns ca fiecare dintre ei sa se mute si sa obtina succesul in plan economic si personal, dar de asemenea indeajuns ca sa dispara in totalitate amintirile cu epica lor cu fortele raului, ei sunt chemati inapoi, pentru a pune capat o data pentru totdeauna Bestiei care le-a schimbat irevocabil viata.
Ca si in Mobilul si Apocalipsa, adversarul este raul insasi, o forta impresionanta, iar pentru a provoca decaderea sa este necesar un efort de grup, si nu doar atat, ci o confluenta de actiuni ale unor personaje special alese, fiecare cu vizibile calitati si defecte. Desi ca intindere se apropie mai mult de Apocalipsa decat oricare alt roman de-al sau (1208 fata de 1408), King creaza o poveste notabil mai densa prin prisma numarului redus de personaje, care au beneficiat de acest lucru – au fost creionate superb, la sfarsitul lecturii cartii te crezi in stare sa poti vorbi pentru oricare din ele, atat de bine le-ai putut cunoaste.
Bestia, in marea parte a timpului, ia forma unui clovn inspaimantator, dar, depinzand de fobiile fiecarui personaj in parte, se metamorfozeaza in cel mai cumplit cosmar al lor. Ea nu inspaimanta doar prin aparenta fizica, ci si prin abilitatile ei – poate “vedea” printr-o persoana, intelegand-o mai bine decat poate ea insusi si folosind asta pentru a-i ruina psihicul. Partea binelui este formata din sapte copii: William “Stuttering Bill” Denbrough, Benjamin “Ben” Hanscom, Beverly “Bev” Marsh, Richard “Richie” Tozier, Eddie “Eds” Kaspbrak, Michael “Mike” Hanlon si Stanley “Stan” Uris. King, de-a lungul celor 1200+ pagini, reuseste sa creeze un portret foarte vivid al fiecarui personaj, niciunul nu pare un simplu nume intr-o carte, ci mai degraba o prieten cu care nu te-ai mai vazut de ceva vreme.
Povestea noastra incepe cu un val de crime, unul ce se repeta la fiecare 27 de ani si pare sa fie ignorat complet de toti locuitorii orasului, dar asta se va schimba in curand deoarece una din victime va fi chiar fratele lu Bill Denbrough, micutul George. Curand, pustii isi unesc puterile si incearca sa infranga Bestia, dar nu fara a plati un cost, unul in sange.
Partea mea preferata din carte este misiunea lui Mike Hanlon, singurul dintre personaje care a ramas in Derry, de a afla adevarul despre Bestie, prin orice mijloace posibile si cu orice pret – devenind bibliotecarul orasului si intervievand toate persoanele care il puteau ajuta, cautand prin arhivele vechi de ziare pentru a descoperi de cand salasluieste Bestia in oras si, nu in ultimul rand, avand curajul de a-I aduce inapoi pe toti ceilalti atunci cand situatia o cere. Fata de ceilalti care doar au trecut prin cosmaruri si-au plecat mai departe, devenind cineva, el a ramas in oras si si-a dedicat viata unui scop mai mare decat el insusi, nefiind interesat de celebritate sau avere precum ceilalti, ci doar de infrangerea raului. Fara perseverenta acestuia, Derry ar fi ramas in continuare un festin al raului pentru anii ce aveau sa vina.
Actiunea este ampla si fascinanta – se desfasoara pe o perioada de 28 de ani, iar prietenia celor sapte copii este redata perfect in acest timp, iar ca un oximoron la cele de mai sus – atmosfera este pur si simplu coplesitoare, nu te lasa sa respiri nici pentru un moment – povestea te macina in subconstient, in mod permanent iti imaginezi teroarea simtita de cetatenii din Derry. Un element de care m-am indragostit a fost narativa non-lineara – alternanta constanta intre trecut (copilarie, 1957) si prezent (1985), intre problemele de atunci si solutiile de acum. Desi nu este ceva nou, King a reusit transpuna ambele realitati intr-un mod atat de elegant incat ma sperie, a facut-o mai bine decat scenaristii de la Lost – Naufragiatii.
Din pacate, cartea nu este fara scapari – din cauza naratiunii expansive, unele parti au parut redundante (copilaria lui Bev, viata de adult a lui Stan), altele au fost plictisitoare de-a dreptul (tot ce tine de Eddie), iar unele parti au fost chiar cretine (orgia, paianjenul). Acestea insa nu reprezinta un impediment atunci cand avem in vedere cat de multe bucurii ne-a adus cartea.
Orasul bantuIT este asadar cea mai biografica carte a lui King, iar inevitabil atunci cand citesti te vei fi si tu invadat de amintiri, iar asta te va ajuta in continuarea lecturii fiind mai usor sa te plasezi in milocul actiunii. Orasul bantuIT nu este o lectura obligatorie pentru fanii lui King sau cei ce se dau in vant dupa horror sau suspans, ea este o necesitate pentru oricine vrea sa-si testeze limitele imaginatiei. Orasul bantuIT este magnum-opus-ul lui King (da, am mai citit o duzina de la el, inclusiv Apocalipsa in originalul The Stand expanded and uncut, stiu despre ce vorbesc) si o notabila reusita in literara, nu pentru vreunul din motivele deja expuse, ci pentru ca imbina Charles Dickens si Edgar Allan Poe intr-un mod in care nimeni nu credea posibil.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau