Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale 2)

    "Să fie vânători de umbre e toată viaţa lor. Şi se uită de sus la toţi ceilalţi. Pe noi ne numesc mundani. De parcă n-ar fi şi ei tot fiinţe omeneşti. Nu sunt prieteni cu oamenii obişnuiţi, nu frecventează aceleaşi locuri, nu ştiu aceleaşi bancuri, se cred superiori nouă."
   În această a doua parte a "Instrumentelor Mortale" aventura continuă, de data aceasta în "miezul" acţiunii fiind Sabia-Sufletului, sabia cu care Îngerul i-a alungat pe Adam şi Eva din Grădina Edenului. Asemănările cu seriile binecunoscute de succes din ultimii ani ne reţin atenţia în continuare, dar nu deranjează, ci, mai degrabă, ne dau senzaţia aceea de "acasă". Înstrumentele mortale - Pocalul Mortal din prima parte şi Sabia -Sufletului din aceast volum - capătă valenţe asemănătoare obiectelor magice din seria "Harry Potter" ( piatra filosofală, jurnalul, pocalul etc.). Şi dacă în glumă se face o referire la asemănarea dintre Dumbledore şi Magnus, cea dintre maleficul Valentine şi Voldemort este mai mult decât evidentă. Accentele de puştisme "cool" şi teribilismul consumului de alcool în "baruri prăfuite" (bineînţeles, pentru asta trebuie să fii ori vânător de umbre, ori vârcolac), precum şi vizita la Curtea Luminii a elfilor poartă amprenta "Holly Black" şi a cărţilor ei ("Jertfa", "Curajul", "Ţinutul Fierului"), dar informaţiile sunt convertite şi adaptate astfel încât aceste asemănări au darul de a face parcă şi mai autentică această carte.
    De asemenea, în spatele poveştii, sunt mesaje de viaţă, despre frământările a doi adolescenţi care cunosc fiorul unei afecţiuni interzise şi despre dragostea care poate să rănească- "Poate că, la urma urmelor, era adevărat ce spusese Regina Elfilor: Dragostea te face mincinos."-, despre relaţia, greoaie uneori, dintre adolescenţi şi părinţi şi despre adevăruri pe care de multe ori tinerii nu au încredere să le spună familiei, deşi: "Copiii nu înţeleg niciodată. Dragostea unui părinte pentru un copil... nimic nu se compară cu ea. Nici o altă dragoste nu-i atât de mistuitoare.", şi mai ales despre faptul că ceea ce îţi doreşti cel mai mult, poate că nu este cel mai bine pentru tine.
    În concluzie, nu pot spune decât că este o carte bună, la fel ca primul volum, dacă nu chiar mai bună, este o carte care, departe de a fi moralizatoare, dezbate totuşi şi probleme specifice vârstei, o lectură pe care dacă ai început-o nu o vei mai putea întrerupe  pentru nimic în lume, iar asta pentru că în această carte chiar se întâmplă "ceva" (de fapt mai multe) pe o piaţă care abundă în cărţi cu "va urma" imediat ce se întrevede ceva "acţiune". Este o carte a cărei lectură îţi va oferi o satisfacţie rapidă, dar în acelaşi timp de durată, astfel încât aşteptarea continuării nu va reprezenta o problemă.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/