Orson Scott Card – Amintirea pamantului

Orson Scott Card reuşeşte să mă impresioneze de fiecare dată. Chiar dacă ultima carte citită de acest autor, Stăpânul cântecelor mi s-a părut a fi o operă mai slăbuţă, mi-a dovedit doar faptul că Orson Scott Card şi când este lipsit de inspiraţie produce romane mai interesante decât mulţi alţii în momentele lor cele mai bune. Aşa se face că mi-am îmbrăcat inima de sărbătoare când am aflat că urmează să apară Amintirea Pământului, primul volum al seriei Întoarcerea Acasă şi aşteptam să iau cartea în mână precum aşteaptă copiii venirea lui Moş Crăciun. Aşteptarea mi-a fost răsplătită şi cartea s-a dovedit  a fi la nivelul aşteptărilor, după citirea primelor pagini deja am exclamat “ce dor mi-a fost să mai citesc un Orson Scott Card veritabil”. Şi această carte chiar este. Felul în care curge acţiunea mă prinde şi mă poartă departe, mă izolează de tot ce mă înconjoară şi reuşeşte să mă izoleze în asemenea hal de realitate, încât nu mi-am permis s-o citesc prin tramvai sau metrou, ştiind că aş rata staţia la care trebuie să cobor. Dar hai să vorbesc de carte, pentru că merită.

Vieţile noastre se desfăşoară în prezent, în ziua de azi, în clipa de faţă, dar fiecare pas al nostru este făcut cu gândul la viitor. Tot ce facem ţine cont de ce credem că va fi mâine, peste o săptămână, o lună sau cândva. Aşa că încercăm mereu să facem o schiţă a timpului viitor. Cât de departe putem să mergem? Cei care reuşesc să vadă cu ochiul minţii ziua de peste un an au un enorm avantaj, în comparaţie însă cu Orson Scott Card suntem cu toţii mici copii. El ne povesteşte cum va fi viaţa, care vor fi preocupările şi credinţele unor oameni ce trăiesc pe o planetă aflată la sute de ani lumină, într-un viitor de peste 40 de milioane de ani şi reuşeşte să creeze o lume absolut credibilă, posibilă. Omenirea a distrus Pământul. Folosirea greşită a cunoştinţelor acumulate a dus la dezastrul absolut. Singurii supravieţuitori au fost cei refugiaţi departe, pe o lume botezată Harmony, pe care au colonizat-o folosind cunoştinţele salvate într-un calculator gigantic.

Inteligenţa artificială, judecând după Istoria pământului a ajuns la concluzia că singurul mod în care omenirea ar reuşi să supravieţuiască sute de mii sau chiar milioane de ani ar fi uitarea anumitor cunoştinţe. Existenţa unei civilizaţii umane într-un viitor de peste 40 de milioane de ani confirmă adevărul raţionamentului. Evoluţia este mult încetinită, fără anumite cunoştinţe tehnice considerate de acea superminte dăunătoare civilizaţia care se naşte este una conservatoare, stabilă. Oamenii uită de existenţa calculatorului deşi acesta continuă să întreţină o legătură telepatică cu ei, în timp intervenţiile acestuia sunt atribuite unei fiinţe supreme şi astfel se naşte o nouă credinţă în aşteptarea unor timpuri în care omenirea s-ar fi vindecat complet de violenţa care îi este înscrisă în gene. Chiar dacă trec milioane de ani acest lucru nu se întâmplă, calculatorul se apropie de termenul limită de funcţionare şi ia decizia de a reda omenirii amintirea Pământului şi cunoştinţele necesare pentru o întoarcere acasă. Despre cel ales să-i fie reprezentant printre oameni, care sunt dificultăţile îndeplinirii misiunii primite precum şi felul în care încep să evolueze lucrurile în acea lume odată cu încetarea restricţiilor impuse în gândire puteţi afla citind cartea.

Să nu vă aşteptaţi la o lucrare plină de termeni tehnici, limbajul folosit este absolut accesibil, autorul evită elegant afundarea în nişte explicaţii ştiinţifice exagerate preferând  să ne prezinte o călătorie iniţiatică, transformarea unui copil într-un adult responsabil sub povara misiunii primite. Dincolo de povestirea captivantă cartea are şi o morală ascunsă, acela că cel care este deasupra omenirii, indiferent ce ar fi, maşină sau Dumnezeu, nu dă nimănui nici o misiune de îndeplinit fără să-i dea şi puterea de a purta aceasta povară şi nici fără să-i conducă paşii pe un drum ce duce la reuşită.

Acum nu-mi mai rămâne decât să aştept nerăbdător apariţia următorului volum din serie, sperând că va vedea lumina tiparului înainte de a mi se şterge din memorie anumite amănunte din primul parte. Cumpăraţi cartea, e la un preţ foarte bun ţinând cont de calitatea ei, citiţi-o şi aşezaţi-o la loc de cinste în propria bibliotecă. Merită. Cu siguranţă nu vă va dezamăgi şi nici nu vă va plictisi nici o clipă, dar cu asta nu vă spun nimic nou fiind vorba de Orson Scott Card.

Sursa: http://nemirabooks.ro