Palatele verzi – romantism, ecologie si fantezie in luxurianta jungla sud-americana

Ceea ce iti poate atrage atentia asupra cartii lui W.H. Hudson este, pe langa o coperta bine aleasa, scurta prezentare a intrigii, care dezvaluie potentialului cititor exact atat cat era necesar pentru a se trezi interesul. Autorul romanului “Palatele verzi” (“Green mansions”, 1904), William Henry Hudson, este un cunoscut ornitolog, nascut in Argentina, care a studiat cu extrema pasiune flora si fauna unui teritoriu inca salbatic, in onoarea sa doua specii de pasari purtandu-i numele. Maestru al scrierilor istorice naturaliste, W.H. Hudson imbina trasaturile curentului ecologist din secolul XX cu elemente din romantismul secolului XIX.

Romanul prezinta cu multa candoare si profunzime sirul impresionant al peripetiilor unui nobil venezuelean, Abel Guevez de Argensola, care a fost victima urzelilor politice ale adversarilor, pierzandu-si astfel toata averea si avantajele rangului inalt pe care-l avea in tara natala. Abel, chiar naratorul povestii uimitoare, una cu rasturnari de situatie si final imprevizibil in buna masura, este prietenul celui care ne relateaza in prolog aspectele generale privitoare la personalitatea si caracterul eroului.

Abel, nobilul fortat la exil din cauza haosului politic prezent in Venezuela, va fi un simplu aventurier, nevoit sa rataceasca pentru o buna perioada prin jungla ametitoare. Destinatia lui, cel putin in prima faza, o reprezenta regiunea din sudul magnificului fluviu Orinoco. Acolo va fi gazduit de tribul de indieni condus de Runi, in ciuda anumitor neintelegeri de pe parcursul convietuirii cu acestia. Un alt trib important era cel condus de Managa, rivalul lui Runi. In fiecare zi Abel se va delecta cu plimbarile prin padurea aparent infinita, unde cunoaste diverse specii de plante si animale, printre care maimutele-urlatoare, serpii constrictori si cei veninosi, dar si pasarile multicolore specifice regiunilor tropicale, precum tucanul, papagalul sau pasarea-orga.

Din ce in ce mai des va auzi un cantec divin, asemanator atat cu cel al pasarilor cantatoare cat si cu cel al unei fiinte omenesti, care utiliza un limbaj mistic si nemaiauzit de vreun om. Credintele si superstitiile indienilor se vor explica intr-o mica masura, dar superioritatea intelectuala a eroului va putea face diferenta intre teama justificata si cea puerila, neacoperita decat prin indistinctia dintre divin si demonic. ‘Obiectul’ pasiunilor si interesului crescut avut de Abel pentru explorarea neabatuta a tinuturilor salbatice se releva a consta in femeia-pasare, plina de farmec si atasament pentru vietuitoarele si plantele din jungla, pe nume Rima, care locuia intr-o coliba cu batranul Nuflo, un fost nelegiuit.

Sentimentul romantic declansat intre Abel si Rima se intensifica treptat, in vreme ce indienii lui Runi vor fi tot mai suspiciosi si nesuferiti in comportamentul si atitudinea fata de nobilul venezuelean. Incercarile prin care trece il vor apropia pe Abel de misterioasa Rima, ajungandu-se chiar la o calatorie pentru aflarea originii fetei, doritoare sa-si regaseasca macar o parte din membrii tribului pierdut. Pericolele includ chiar muscaturi ale unor serpi veninosi, conflicte nedorite cu triburile primitive de indieni, incercari de asasinat cu rezultate probabil letale in cazul unora din personaje. Speranta lui Abel de a primi raspuns la dragostea pe care i-o poarta Rimei ii ofera taria de a trece peste obstacolele tinutului salbatic, chiar si peste neajunsurile inerente si eventualele dezamagiri. Rima, aparatoarea vietuitoarelor si plantelor din jungla amazoniana, reprezinta prototipul omului atasat de natura, dispus la sacrificii pentru ea, practic idealul unei fiinte care traieste in armonie cu Natura.

Pe langa evidentele sentimente amoroase putem intrevedea un mesaj de ordin ecologic, avand tuse filosofice si partial psihologice, si anume acela ca nu trebuie sa atacam natura in felul barbar in care am facut-o, secand variatele surse de hrana, adapost si echilibru planetar. Elementele ori fiintele misterioase care contribuie la armonia unui colt de natura, precum intinsele paduri verzi asemanate cu palatele, trebuie in acelasi timp sa fie protejate, si nu distruse. Un citat impresionant este urmatorul: *”Caci aceasta e* *dragoste, Rima, floarea si muzica vietii, lucrul cel mai dulce, dulcea minune care face ca sufletele noastre sa fie unul singur.”*

“Palatele verzi” este un roman intr-adevar magnific, cu intriga solida, personaje memorabile, tematica vasta si profunda, plina de actualitate, iar W.H. Hudson merita toate aprecierile pentru tehnica stilistica, arta narativa si talentul remarcabil al unui povestitor de marca. Ca o concluzie, pot spune ca sunt de acord cu ideea ca “romanul este o meditatie amara despre distrugerea naturii salbatice si violenta intalnirii dintre civilizatie si primitivism”. O lectura clasica despre iubire, sinceritate, spirit ecologic, armonie intre Om si Natura, divinitate plurifatetata, prietenie si loialitate. Cu siguranta una dintre cartile care nu pot fi ratate, indiferent de genul literar preferat.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/