Părintele Arsenie Boca: talanţii rodiţi cu credinţă

În ziua premergătoare aniversării trecerii în veşnicie a Părintelui Arsenie Boca - 28 noiembrie 1989 - se cuvine a rememora cu pioşenie personalitatea de excepţie a acestui preot călugăr de o simplitate şi o profunzime uluitoare.

L-am „cunoscut” pe Părintele Arsenie din spusele Părintelui Teofil Părăian, la o conferinţă în Iaşi, prin 1992. În 1993, într-o conjunctură „de cămin”, preluând locul într-o cameră de două persoane, dintre care una se mutase de acolo de ceva vreme, într-o zi a căzut pe podea o poză necunoscută colegei mele, rămasă de la fosta ei co-locatară. Mintea mea îşi formase o imagine proprie despre părintele Arsenie, fără să-l fi privit vreodată într-o fotografie. De cum am ridicat acea poză de jos, privind-o, am avut certitudinea că acela era chipul Părintelui Arsenie Boca. De frică să nu mi-o ceară colega mea, dacă i-aş fi spus cine bănuiam a fi, am tăcut, şi i-am cerut permisiunea s-o păstrez eu. Mi-a cedat-o fără reţinere, am înrămat-o, şi am ţinut-o la loc de cinste, între lucrurile mele. Mult mai târziu am întâlnit persoane ce-l cunoscuseră personal pe Părintele Arsenie, le-am arătat poza, şi mi-au confirmat că era chipul său, o imagine acum celebră prin intermediul Internetului. Apărut în viaţa mea „din întâmplare”, Părintele Arsenie mi-a fost apoi sfetnic şi scut puternic în clipe cruciale.

Deşi necanonizat încă de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Arsenie este, în conştiinţa şi sufletul foarte multora dintre noi, un sfânt. Nimeni dintre cei ce l-au iubit şi i-au invocat ajutorul cu nădejde nu a rămas neajutat. Există nenumăraţi oameni, de diverse condiţii sociale, care dau mărturie credibilă despre faptul că acest om le-a schimbat radical viaţa, i-a determinat - fie în timpul vieţii, fie după trecerea sa în veşnicie - să-şi redefinească într-un mod surprinzător şi neaşteptat traiectoria şi priorităţile.

Într-o banală călătorie cu tramvaiul, în Iaşi, în 1994, am scos din geantă, căutând altceva, poza Părintelui. O persoană mai în vârstă aflată lângă mine a privit-o cu multă admiraţie, mi-a spus că l-a cunoscut personal, şi că îl consideră, în Ortodoxia românească, similar lui Beethoven în muzica universală...