Pedro Gonzalez Calero – Filosofia pentru bufoni

Filosofia pentru bufoni, carte scrisa de Pedro Gonzalez Calero, a aparut in colectia Bonton a editurii Nemira in anul 2008, anul tiparirii variantei originale din limba spaniola fiind 2007. Traducatorul acestui volum memorabil, care trateaza istoria filosofiei (curente, scoli, concepte, termeni…) prin intermediul umorului de inalta calitate, este Mihai Gruia Novac, un adevarat profesionist, in opinia mea dumnealui fiind cea mai inspirata ‘cale’ de transpunere a scrierii lui Calero in limba romana. 
 
Autorul acestei istorii picante a filosofiei, pe numele complet Pedro Gonzalez Calero Lobato, nascut la Madrid, a fost maturator, arhivar, documentarist, papusar ratat si profesor de filosofie. Pe langa anecdotele, glumele sau bancurile din volum cititorul ramane impresionat intr-un mod placut, spun eu, si de ilustratiile lui Anthony Garner, de-a dreptul delicioase si savuroase, acestea reprezentand si ilustrand cat se poate de bine lucrurile hazlii cunoscute in legatura cu ideile sau vorbele de duh ale marilor filosofi caricaturizati aici. Trasaturile unui bun curs introductiv in filosofie sunt prezente din plin si satisfacatoare pentru cititori cu diferite orizonturi sau niveluri ale instruirii, explicatiile autorului putand insemna intr-o mare masura sau chiar in totalitate elucidarea necunoscutelor – termeni, concepte etc. – ce apar pe parcursul lecturii.
 
Ideea lui Calero de impartire a volumului pe capitole precum Filosofie antica, Filosofie orientala, Filosofie medievala, Filosofie moderna si Filosofie contemporana (alaturi de un Prolog, o Bibliografie si necesarele Multumiri) este, cred eu, indeajuns de interesanta si binevenita pentru o captivare reala a pasionatilor de impletiri ale unor scrieri diferite (umoristice sau comice, respectiv cele stiintifice, definite prin seriozitatea termenilor dintr-un curs de filosofie, fizica etc.), dar si pentru buna informare a celor atrasi de latura istorica sau geografica a conceptelor si gandirilor din diverse perioade ale evolutiei omenirii.
 
In continuare va voi oferi cateva dintre ‘poantele’ sau glumele filosofice care in mod sigur va vor dezvolta simtul umorului, va vor binedispune si vor starni hohote de ras printre apropiati :
 

Filosofie antica
[...]           
 
 Un blestem ciudat. [...] Celor din Efes le-a dedicat Heraclit urmatoarea ocara : “Sa dea zeii sa va faceti bogati, locuitori ai Efesului, pentru ca rautatea voastra sa iasa si mai mult la iveala !”
 
O condamnare iremediabila. [...] Cand cineva deplangea de fata cu el faptul ca atenienii l-ar fi condamnat la moarte, Anaxagora a replicat: – Si pe ei Natura i-a osandit la aceeasi pedeapsa.
 
Moartea fiilor. Printre altii, lui Anaxagora i se atribuie urmatoarele cuvinte spuse la aflarea vestii despre moartea fiilor sai: – Inca din clipa in care i-am zamislit stiam deja ca erau muritori.
 
Cand distanta nu conteaza. Cum Anaxagora, fiind pe patul de moarte, se afla departe de patria sa, cineva l-a intrebat daca nu prefera sa fie inmormantat in orasul sau natal. Anaxagora i-a raspuns: – Din cate stiu eu, calatoria spre taramul celor morti este la fel de lunga din toate locurile.
 [...]
 
Nici insurat, nici burlac. Cand un olar l-a intrebat pe Socrate ce sa faca – sa se casatoreasca ori sa ramana burlac – inteleptul l-a sfatuit: – Fa ce crezi, ca oricum te vei cai.
 
Pietele pline de lucruri nefolositoare. Plimbandu-se prin pietele pline-ochi de marfuri, Socrate avea obiceiul sa spuna: – Ia te uita cat de multe lucruri… de care nu am nevoie!
[...]
Ignoranta bogatilor. Aristip avea obiceiul sa frecventeze resedinta tiranului Dionysios, caruia nu se sfia sa-i ceara favoruri din cand in cand. Odata, Dionysios l-a intrebat de ce filosofii au obiceiul sa-i viziteze foarte des pe oamenii bogati, in timp ce bogatii nu prea frecventeaza casele filosofilor. La aceasta, Aristip a raspuns: – Pentru ca filosofii stiu ce le lipseste, in timp ce bogatii nu.
Fiecaruia dupa nevoile sale. Lui Dionysios ii placea sa se inconjoare de filosofi, carora le facea apoi cate un cadou. Odata, Aristip a primit de la el o suma de bani, in timp ce Platon s-a multumit cu o carte. Intrucat cineva i-a reprosat acest lucru, Aristip s-a marginit sa spuna: – Eu am nevoie de bani, Platon are nevoie de carti.
[...]
Piatra de mormant. Aristip a dispus ca pe piatra de pe mormantul sau sa fie gravata urmatoarea inscriptie: “Aici odihneste cel care va asteapta.”
[...]
Mai rau decat corbii. Antistene spunea ca lingusitorii erau mai rai decat corbii, pentru ca, la urma urmelor, acestia devorau cadavre, in timp ce aceia devoreaza fiinte vii.
[...]
Impotriva curentului. Diogene avea obiceiul sa intre in teatru dupa terminarea spectacolului, ciocnindu-se astfel de cei care ieseau. Cand a fost intrebat de ce intra impotriva curentului, el a raspuns: – Pentru ca sa pricepeti ce am incercat sa fac toata viata.
[...]
Siguranta din dreptul tintei. Odata Diogene se uita la antrenamentul de tir al unui arcas care nu nimerea nici o tinta. Dandu-si seama de lipsa de pricepere a tragatorului, Diogene s-a dus si s-a asezat in dreptul tintei.
- Pleaca de acolo sau vei fi ranit, l-a luat la rost arcasul.
- Dimpotriva, tinand seama de cat de prost tragi, este singurul loc in care ma simt in siguranta, a replicat Diogene.
[...]
Cea mai potrivita ora pentru masa. Intrebat odata care era ora cea mai potrivita pentru a manca, Diogene a raspuns: – Daca esti bogat, cand doresti; daca esti sarac, cand poti.
[...]
Un anunt tardiv. Unuia care l-a lovit fara sa vrea cu o bucata de lemn ce o cara si care i-a spus apoi: “Fii atent!”, Diogene i-a replicat: – De ce imi spui asta? Ai de gand sa ma mai lovesti o data?
[...]
                             

Filosofie orientala
[...]
    
Felinarul maestrului. [...] Un maestru zen umbla prin intunericul noptii insotit de discipolul sau. Intrucat maestrul avea in mana un felinar aprins, discipolul i-a spus:
- Maestre, crezusem ca tu poti vedea in intuneric.
- Da, asa este, a confirmat acesta.
- Atunci de ce ai nevoie de felinar?
- Pentru ca aceia care nu pot vedea in intuneric sa nu dea peste mine.
[...]
                      

 Filosofie contemporana 
[...] Iadul lui Russell. Intrucat in traditia crestina iadul este cel mai rau loc imaginabil, unde oamenii sufera pedeapsa vesnica pentru faptele rele savarsite in timpul vietii, Russell, cu obisnuitul lui simt al umorului, spunea ca trebuie sa fie “un loc in care politia este germana, soferii sunt francezi, iar bucatarii, englezi.”
[...]
Dumnezeu iese din joben. [...] “Doi evrei evlaviosi discuta despre calitatile remarcabile ale rabinilor fiecaruia. Unul spune:
- Dumnezeu vorbeste cu rabinul nostru in fiecare vineri.
- De unde stii? intreaba celalalt.
- Chiar rabinul ne-a spus-o.
- Si cum stii ca nu minte?
- Cum sa minta un om cu care Dumnezeu vorbeste in fiecare vineri?” ”
 
(in aceasta ultima gluma este vorba de greseala numita ‘petitio principii’, sau ‘cerc vicios’).
 
 
 La finalul textului, transmit indemnul de a nu se rata o scriere asa de atragatoare si captivanta precum ‘Filosofia pentru bufoni’, a lui Pedro Gonzalez Calero, in care educatia si instruirea, cu referire la filosofie si evolutia gandirii filosofice, sunt mixate de minune cu umorul specific vorbelor de duh ale filosofilor, dar si cu unele interventii sau reflectii pline de haz ale autorului. O alta sugestie pe care o cred intemeiata si o pot da ar fi combinarea volumului ‘Filosofia pentru bufoni’ cu alte carti din colectia Bonton, precum ‘Platon si ornitorincul intra intr-un bar…Mic tratat de filosdotica’, ‘Aristotel si furnicarul merg la Washington’ sau chiar seria ‘Ghidul xenofobului’. Garantez ca efectul de binedispunere va fi maxim printr-o combinatie intre cartea scrisa de Calero si volumele picante ale lui Cathcart si Klein, urarea mea pentru cititorii interesati fiind aceea de a avea o lectura placuta si cu rol de evadare din stresul cotidian !

Sursa: http://nemirabooks.ro