Philip Jose Farmer – Fluviul Vietii

Nicio recenzie a Fluviului Vietii nu ar putea inlatura senzatia de uimire provocata cititorului de catre Philip Jose Farmer. In prezent, este foarte greu pentru un scriitor, mai ales un scriitor de SF,  sa provace aceasta senzatie, si totusi Farmer reuseste nu doar sa surprinda ci sa ofere o tema de meditatie si sa inradacineze in mintea fanilor sai idei nelinistitoare. Nimic din ceea ce s-a scris inainte sau dupa Lumea Fluviului nu se poate spune ca ne-ar fi putut pregati pentru aceste carti.

Protejat de „eticheta” SF-ului, Fluviul Vietii poate rasturna conceptii religioase, fara a face vreo referire directa la religie. Fluviul, comparat deseori de-a lungul romanului cu Nilul, ne duce cu gandul la aparitia si dezvoltarea rasei uname. De-a lungul acestuia, are loc fenomenul resuscitarii tuturor tipurilor de oameni care au trait vreodata pe planeta Pamant, de la neanderthalieni, la vechii sumerieni si imparati ai lumii antice, la oameni simpli ai tuturor epocilor, la exploratori si inovatori, la criminali de razboi si rase ce au succedat omului modern si chiar fiinte umanoide de pe alte planete care au interactionat cu acesta in momentul unei presupuse disparitii a speciei homo sapiens.

Intamplarile sunt relatate din perspectiva exploratorului Richard Burton, care si-a dedicat viata descoperirii izvoarelor Nilului, si care, si dupa resuscitare, (a se observa evitarea termenilor renastere sau inviere) se dedica descoperirii izvoarelor Fluviului, care aici, la fel ca si in cazul Nilului, ar explica aparitia vietii. Oamenii resuscitati se regasesc in aceeasi situatie, goi, lipsiti de par, barbatii circumcisi iar femeile virgine, ca si cum s-ar fi incercat sa se inlature contextul in care li s-au dezvoltat personalitatile, dar isi pastreaza totusi toate amintirile si experientele acumulate de-a lungul vietii. Acestia dezvolta diverse ipoteze pentru a-si explica situatia actuala, prin prisma epocii si religiei in care s-au regasit in viata pamanteasca. Bineinteles, ca si in realitatea umana, nici o ipoteza sau religie nu se apropie de Adevar.

Cea ce este socant la Lumea lui Farmer este constientizarea faptului ca natura umana nu s-ar schimba in nici un context dat. Desi oamenii sunt singuri si goi, posedand numai un potir in care fiecare primeste ratii necesare de hrana si diverse obiecte de uz personal, potir ce poate fi deschis doar prin atingerea posesorului, idee aparent idealista de egalitate si convietuire pasnica, cele mai negre aspecte ale naturii umane nu sunt impiedicate sa apara. Astfel, dupa caracterul fiecaruia, oamenii recurg la violenta, minciuna, viclenie, viol si chiar crima. Acestia isi confectioneaza arme inainte de orice altceva; chiar este descris modul in care cei proaspat resuscitati isi folosesc potirul pe post de buzdugan. Cum se poate intui, cei puternici devin lideri care si in aceasta lume recreaza sclavia. In prima instanta sclav devine cel slab, lasat in viata doar pentru a-si putea deschide potirul personal din care ii sunt confiscate toate obiectele tentante, lasandu-i-se doar strictul necesar de hrana, apoi este folosit pentru munca fortata si in final chiar torturat si omorat pentru distractia cruda a celor puternici sau deoarece nu mai este eficient.

Desi este evitat subiectul „religie”, nu putem ignora influentele hinduse: ca intr-un ciclu charmic, orice om care moare in Lumea Fluviului este imediat resuscitat, pentru a lua totul de la inceput, in scopul unei ipotetice evolutii. Singura diferenta este ca oamenii nu uita nimic din cele intamplate inainte de resuscitare. In urma discutiei de mai sus, avertizez cititorul sa nu se astepta ca a inteles Lumea Fluviului. In apele acestuia se ascund monstri inspaimantatori, idei inovatoare si intamplari ce ar soca un spirit sensibil sau pe acela care crede ca a inteles lumea in care traieste si natura umana.

Andra Stoicoci

Sursa: http://nemirabooks.ro