Philip K. Dick – Furnica electrica

Philip K. Dick (1928-1982) este, pe buna dreptate, unul dintre cei mai influenti scriitori de literatura science-fiction din secolul XX, multe dintre scrierile sale fiind ecranizate, iar altele servind unor regizori ideile de baza ori adiacente pentru filmele lor SF, chiar daca respectivele opere literare nu au fost propriu-zis ecranizate.

In relativ scurta sa viata Dick s-a dovedit a fi un autor mai mult decat prolific, cele 38 de romane si numeroasele povestiri sau nuvele, aproape toate de o valoare literara ridicata (ca scrieri SF si nu numai, putandu-se gasi destule subtilitati ori elemente de natura speciala in temele si subiectele abordate), reprezentand o ‘vivacitate’ graitoare in cariera oricarui scriitor, daramite luand in considerare viata si diversele probleme ale lui P.K.D. In multe din operele lui Philip K. Dick se pot observa, alaturi de trasaturile science-fiction, unele influente sau aspecte filosofice, psihologice, religioase, lucruri care ‘imbogatesc’ mesajele acelor carti si scrieri, adaugand sensuri noi, privind partea fizica, dar mai ales partea psihica, spirituala ori sufleteasca a naturii umane si lumii inconjuratoare. 
 
O caracteristica esentiala a scrierilor lui Dick este preponderenta afundare in anumite fantezii, aparent suprarealiste, unde personajele descopera ca lumea in care traiesc este o iluzie. Trasatura respectiva denota insusirea de catre P.K. Dick a unor invataturi si credinte orientale, specifice lumii asiatice, budiste ori taoiste. Printre altele, el declara : “Cand doi oameni viseaza acelasi vis, el inceteaza sa mai fie o iluzie.”
 

Dintre lucrarile memorabile ale lui Philip K. Dick si aparute la Editura Nemira  putem enumera ‘Omul din castelul inalt’ (Premiul Hugo), ‘Ubik’ si ‘Viseaza androizii oi electrice?’, alaturi de volumul remarcabil de povestiri si nuvele ‘Furnica electrica’ (‘Minority report’- in varianta originala), publicat in 2006. Pot spune, inainte de a incepe prezentarea culegerii de nuvele, ca traducerea a fost asigurata intr-un mod extrem de profesionist de domnul Ion Doru Brana, alegerea editurii dovedindu-se mai mult decat inspirata, iar fluida si coerenta asternere a scrierilor lui Dick in limba romana garanteaza inca o data valoarea ridicata ca traducator a domnului Brana, nu doar pentru opere din limba franceza, ci si din engleza.
 
Volumul de nuvele ‘Furnica electrica’ incepe cat se poate de bine si in forta, cu ‘Impostorul’, o nuvela ecranizata in 2002 (‘Impostor‘) cu Gary Sinise si Madeleine Stowe in rolurile principale. ‘Impostorul’, nuvela scrisa in 1953, prezinta o lume distopica, in care pamantenii se lupta pentru supravietuire cu spatienii (dupa denumirea data de pamanteni), extraterestri care doreau cucerirea Pamantului si exterminarea oamenilor. Actiunea are un ritm indeajuns de tensionat pentru a captiva pe deplin cititorul, personajul principal al nuvelei fiind Spence Olham, cadru de conducere al unuia dintre proiectele de cercetare menite sa descopere o arma eficienta pentru infrangerea spatienilor de catre pamanteni.

Secretul si misterul nuvelei, ca punct de atractie major pentru oricare cititor, consta in finalul acesteia si detaliile actiunii usor diferite fata de cele din film. Oricum aflam ca cel pe care il credem Spence Olham este de fapt un robot umanoid, agent spatian trimis pe Pamant pentru infiltrarea in Proiectul umanitatii, care viza gasirea armei potrivite in lupta cu adversarul extraterestru, infiltrare cu scopul de sabotare a lucrarilor efectuate de oamenii de stiinta si tehnicienii respectivi. Astfel, calea cea mai simpla pentru agentul spatian cu infatisarea lui Spence Olham era eliminarea adevaratului Spence Olham si substituirea acestuia, robotul (impostorul) avand in acelasi timp toate amintirile si caracteristicile necesare pentru a se confunda perfect cu omul, netrezind nicio banuiala la o privire superficiala.

Cu toate acestea, Nelson, prietenul lui Olham inca din copilarie, simte ca ceva nu e in regula, si alaturi de Peters, un angajat al Guvernului, de la Agentia Federala de Securitate, il captureaza si pregatesc ‘deportarea’ impostorului pe Luna, pentru dezmembrare si dezactivarea bombei U din interiorul corpului, bomba menita sa explodeze in cladirea Proiectului. Impostorul scapa pana la urma si incearca sa dovedeasca faptul ca este adevaratul Spence Olham (deoarece robotul a fost construit cu ideea ca este omul respectiv, si nu constientizeaza faptul ca este impostorul, cel care i s-a substituit lui Olham). Pentru a-si dovedi ‘nevinovatia’, impostorul decide sa ajunga in padurea Sutton, unde vrea sa gaseasca nava-bold a ‘inamicului’ spatian si pe robotul-spion care nu si-a putut duce sarcina pana la capat. Finalul-surpriza este bine ales si interesant, cititorul afland si formula-cheie care declansa bomba. O nuvela care nu trebuie ratata.
 
In continuare, volumul de fata ne propune o alta nuvela ecranizata, ‘Varietatea a doua’, varianta cinematografica fiind filmul ‘Screamers’, din 1995. ‘Varietatea a doua’, iarasi o nuvela scrisa in 1953, ne descrie o alta posibilitate de lume distopica, in care un razboi devastator intre americani si rusi presupune folosirea de diverse arme de distrugere in masa, printre care si mai multe variante de roboti cu aspect uman, pentru o apropiere mai lesnicioasa de tintele umane ( rusi, americani, dar si restul populatiei umane, treptat-treptat). In cadrul multiplelor varietati de roboti ucigasi sunt incluse: tipul ‘clestilor’, asemanator oarecum unui crab; modelul baietelului neajutorat, aparent vulnerabil, denumit de protagonistii acestei scrieri ‘David’, dupa cum s-a recomandat robotul respectiv in fata lor; modelul soldatului ranit ori tipul Klaus.

Personajul principal este maiorul Hendricks, unul dintre putinii soldati supravietuitori ai conflagratiei mondiale, a carui misiune era transmiterea raspunsului taberei sale la mesajul trimis de partea rusa, al carei sol fusese casapit practic de ‘clestii’ (un tip de roboti ‘vii’) din preajma zonei in care campasera americanii. Dupa ce intalneste un baiat ciudat, David, Hendricks descopera alti supravietuitori, din tabara rusilor, Rudi, Klaus sau femeia Tasso. Pana sa intre in ‘cazemata’ rusilor, Hendricks realizeaza ca David este de fapt un tip de robot, varietatea a III-a, si afla de la ‘rusi’ despre existenta variantei I, cea a soldatului ranit.

Intrebarea logica impusa este care ar fi cea de-a doua varianta ori al doilea tip de roboti, in conditiile in care nu se stia nimic despre aspectul ei sau despre numarul tuturor tipurilor de masini ucigase. Pe parcurs eroul nostru, maiorul Hendricks, va fi confruntat cu numeroase surprize, ce pot fi caracterizate drept neplacute, aparitia unor varietati precum Klaus (care s-a infiltrat usor in tabara rusa), dar si dezlegarea misterului varietatii a II-a fiind puncte de interes majore, cu rol in mentinerea tensiunii la cote inalte si desfasurarea naturala a povestii apocaliptice scrisa de Dick. In final cititorul afla ca misiunea varietatii a doua era infiltrarea in interiorul Bazei Selenare, un ultim bastion al omenirii, construit de americani pe Luna in scopul coordonarii detasamentelor proprii in luptele de pe Pamant, dar si pentru evitarea disparitiei speciei umane.
 
Urmatoarea nuvela din culegerea intitulata ‘Furnica electrica’ este ‘Raport minoritar’, scriere ecranizata in 2002 – ‘Minority report’, cu Tom Cruise in rolul principal. In nuvela ‘Raport minoritar’, scrisa in 1956, autorul prezinta un viitor in care este infiintata o divizie a Politiei numita Precrime. Personajul principal este John Anderton, cel care a creat si inaugurat divizia Precrime, totodata seful acestui departament. Descoperim ca ‘instrumentul’ folosit de politie pentru a fi prevazuta orice crima din viitorul apropiat (una-doua saptamani) este constituit dintr-un grup de trei precogi, oameni cu puteri vizionare, speciale, capacitatea lor precognitiva dovedindu-se extrem de eficienta in reducerea infractiunilor, cazurile in care previziunile s-au dovedit un esec fiind practic neinsemnate ca procent si numar. Lucrurile se vor schimba insa, macar partial, atunci cand Anderton, comisarul-sef, va afla din raportul unui precog ca in cursul saptamanii urmatoare el este cel care va comite o crima, si deci va trebui sa fie arestat pentru impiedicarea acestui lucru.

Totul se complica, mai ales in conditiile venirii unui tanar inspector, Ed Witwer, care va ocupa in scurt timp pozitia lui Anderton. Wally Page este personajul care se ocupa de precogi si datele venite de la acestia, iar John Anderton va ascunde raportul incriminator reprezentat de cartela respectiva, desi realizeaza ca exista si o a doua copie pe biroul lui Page, destinata Armatei. Pentru a afla detaliile si finalul nuvelei, una plina de aspecte science-fiction, urmariri, momente extrem de tensionate, rasturnari de situatie etc., solutia este lecturarea ‘Raportului minoritar’.         
 
 Scrierea care urmeaza este nuvela ‘Un joc de razboi’, scrisa in 1956, subiectul actiunii fiind, dupa cum sugereaza si titlul, un joc aparte, constituit dintr-un  grup de soldati de jucarie ganimedani si o citadela asediata, care trebuia sa fie cucerita de catre respectivii soldatei. Jocul respectiv, construit de fabricantii de pe Ganimede, are particularitatea uimitoare de a simula o lupta reala intr-un mod extrem de convingator, dupa fiecare atac al soldateilor asupra citadelei asemanatoare unei fortarete medievale observandu-se o diminuare a numarului de atacatori disponibil pentru urmatoarea tentativa de cucerire.

Acest lucru straniu, disparitia soldatilor de jucarie in interiorul citadelei, ii va pune pe ganduri pe responsabilii magazinului de jucarii Appeley, privind eventuala decizie de punere in vanzare a unei asemenea jucarii, potential periculoasa pentru copii. Printre personajele importante in povestire se numara Leon Wiseman, unul din angajatii sectorului administrativ al magazinului, Pinario, un subordonat al acestuia, Fowler, seful direct al lui Wiseman, sau Joe Hauck, directorul departamentului de vanzari al magazinului de jucarii Appeley.

Dintre cele trei jucarii ganimedane primite de magazinul respectiv, aflam ca se decide punerea pe piata doar in cazul unui joc numit Concern, cu unele trasaturi apropiate renumitului joc Monopol, dar reguli si instructiuni  exact opuse. Pentru eventualul pericol reprezentat, jocul de razboi din care fac parte soldatii si citadela, ca si un costum de cowboy care ‘teleporteaza’ utilizatorul intr-o fantezie specifica vietii de la o ferma din Vestul Salbatic ori alta fantezie, in functie de forta imaginatiei si ideea pe care isi canalizeaza concentrarea respectiva persoana, nu vor primi inca aprobarea de intrare pe piata si deci acceptul pentru comercializare.

Riscurile privind ‘jocul de razboi’ pot consta in faptul ca e posibil ca un copil sau oricine foloseste jocul sa se expuna ori unor radiatii, ori sa declanseze mecanismul unei bombe atomice sau nucleare, conform teoriilor expuse de Wiseman sau Pinario. Pana nu se stie sigur daca posibilitatea ca jocul respectiv sa fie un mecanism distrugator, cum ar fi o bomba, este nula, ramane solutia logica de neacordare a licentei de comercializare. Referitor la costumul de cowboy, pericolul utilizarii ar fi foarte mare, mai ales daca ne gandim la puterea imaginativa a unui copil, ori chiar a unui om adult, imposibilitatea de a iesi din mrejele fanteziei sau imaginatiei ducand la o indepartare de realitate sau la confundarea realului cu fantasticul, fapt care in povestire se dovedeste cauzator chiar de rani fizice si traume nebanuite. Pentru a descoperi restul amanuntelor legate de actiunea nuvelei si de jocul de razboi, cum ar fi problema disparitiei definitive a soldatilor de jucarie sau a reaparitiei lor, va indemn sa nu ratati o scriere atat de interesanta.
 
Despre nuvela ‘Ce spun mortii’, din 1964, putem spune ca a stat oarecum la baza ideii din romanul ‘Ubik’, temele tratate fiind eventualitatea vietii dupa moarte – o semiviata -, criogenia, comunicarea (periodica) dintre vii si morti, calatoriile Pamant-Marte, existenta unor radiotelescoape de mare putere pe Luna, care pot capta sunetele din spatiul cosmic, omniprezenta, omniscienta s.a.m.d. Punctele comune ale romanului ‘Ubik’ si nuvelei ‘Ce spun mortii’ sunt: numele lui Herbert Schoenheit von Vogelsang, in nuvela proprietarul Morgii Fratilor Dragi (locul de stabilire a comunicatiilor dintre decedati si rudele sau cunoscutii in viata ai acestora), ideea omniprezentei, granita subtire intre real si fictiune, criogenia, traiul pe Marte sau pe Luna etc.

Personajele principale sunt defunctul Louis Sarapis, detinatorul companiei Wilhelmina Securities, Johnny Barefoot, mana dreapta a lui Sarapis si administratorul afacerilor acestuia dupa deces, Claude St. Cyr, consilierul juridic al lui Sarapis, Kent Margrave, presedintele liberal, Alfonse Gam, favoritul lui Sarapis pentru Biroul Oval, Phil Harvey, proprietarul altei mari companii, Kathy Egmont Sharp, nepoata lui Sarapis si mostenitoarea averii colosale a defunctului, Sarah Belle, sotia lui Johnny, si altii. O nuvela cu un ritm trepidant de desfasurare a actiunii, in care ‘instrumentele’ SF sunt combinate perfect cu cele ale literaturii politiste si de suspans, dar si cu introspectii si reflectii de factura filosofica ori psihologica; in concluzie o scriere incitanta a carei lectura nu poate fi ratata.
 
   ‘Ah, sa fii gelat!…’ este o povestire din 1964 in care subiectul central il reprezinta viata de cuplu si greutatile ei, in conditiile unor diferente culturale si de specie sau rasa. Pentru inceput sa mentionez ca in povestire se aminteste si despre un razboi intre pamanteni si gelati, o specie evoluata de amibe, care locuiesc pe Marte. Motivul conflagratiei sau cauza razboiului fusese o neintelegere de ordin ecologic, pamantenii dorind schimbarea atmosferei de pe Marte pentru a putea terraforma si coloniza planeta. Fiecare din cele doua parti beligerante a folosit pe durata conflictului si spioni trimisi in spatele liniilor inamice. Dupa terminarea razboiului, ajungem la actiunea descrisa in nuvela: personajele principale sunt George Munster, un fost soldat pamantean, care capatase pentru o anume perioada a zilei forma gelata, si Vivian Arrasmith, o gelata, care din cauza razboiului si a trimiterii ei in preajma oamenilor a ‘obtinut’ capacitatea de a avea forma umana pentru trei sferturi din perioada unei zile.

Datorita problemelor de ordin psihic si psihologic avute de cei doi dupa razboi, ca urmare a izolarii de cei din speciile lor originare (cauza fiind aspectul lor fizic neacceptat de membrii rasei din care faceau parte), George si Vivian decid sa consulte un psihanalist, pe doctorul-robot Jones. Intr-una din zilele cand sunt programati pentru o sedinta de terapie, intamplarea face sa se intalneasca in fata cabinetului doctorului Jones, iar dupa ce sunt rugati de acesta sa intre amandoi la aceeasi consultatie, apare ideea apropierii intre cei doi si a eventualei casatorii, cu scopul de a-si rezolva fiecare problemele de natura sociala, privind identitatea personala si comunicarea cu alti membri ai comunitatii din care fac parte.

Dupa casatoria lor si o perioada fara prea mari probleme, vor aparea certurile si neintelegerile referitoare la viata de cuplu si copiii lor, o fata gelata, o fata terrana si doi hibrizi- un baiat si o fata-, descendentii lor si apartenenta acestora reprezentand de fapt motivul principal care va cauza despartirea (divortul). Sunt prezentate treptat ideile de afaceri ale lui George Munster, multe nereusite, dar si sentimentul neplacut, ca urmare a faptului ca sotia se descurca mai bine cu gasirea unei slujbe, totodata mai bine remunerata. Finalul este destul de trist, deoarece lipsa de comunicare intre soti conduce la sacrificii inutile, precum decizia de permanentizare a formei gelate in cazul lui George sau permanentizarea formei umane in situatia lui Vivian, desi erau despartiti, iar lipsa unuia dintre parinti este un alt lucru dramatic in viata copiilor rezultati din casatoria lor. Un lucru bun ar fi totusi succesul profesional al lui George, si anume inventia Centurii Magnetice Magice Munster.
 
 
Urmatoarea nuvela, ‘Amintiri garantate’, scrisa in 1966, a stat la baza filmului ‘Total Recall’, din 1990, ecranizarea respectiva avandu-l pe celebrul terminator Arnold Schwarzenegger in rolul principal. Personajul central al nuvelei este Douglas Quail, un functionar de pe Pamant care descopera ca are si o identitate secreta, adevarata surpriza nu doar pentru el, ci si pentru sotia lui, Kirsten.

Descrierile unei societati a viitorului sunt captivante si incitante gratie fanteziei si imaginatiei lui Dick, cititorul gasind in poveste taxiuri-robot, arme speciale, emitatoare telepatice si alte elemente caracteristice literaturii SF. Douglas Quail decide sa-si satisfaca obsesia stranie avuta fata de planeta Marte, iar daca nu dispune de resursele necesare unei calatorii acolo, alege varianta de a-si ‘inocula’ in propriul creier, prin intermediul unei companii ca Rekal Incorporated, unele amintiri cat mai veridice privind un voiaj pe planeta-rosie, obtinand in acelasi timp si dovezi fizice, palpabile in legatura cu excursia respectiva, precum fotografii, obiecte etc..

Surprizele se tin lant, ca si starea de pendulare permanenta intre amintirile care par vii si reale si cele false, adaugate de compania unde spera sa-si rezolve obsesiile. Seful Rekal Inc., McClane, nu pare, in nuvela, constient ca i-a trezit amintiri reale lui Quail, in legatura cu o misiune de asasinat de pe Marte, implicarea lui intr-o eventuala conspiratie contra lui Quail parand utopica. Eroul povestirii va fi urmarit de mai multi ofiteri ai Agentiei Politiei Interplanetare (Interplan), pentru a fi inlaturat pericolul demascarii atentatului politic organizat de agentia respectiva.

Dorinta lui Douglas Quail de a-si aminti intr-un mod viu si cat mai realistic posibil evenimente si intamplari aparent fantasmagorice, cum ar fi salvarea Pamantului de la o invazie extraterestra, pe langa voiajul pe Marte, va duce in final, printr-o alta vizita la Rekal Inc., la trezirea unor alte amintiri reale, si nu fantasme sau inchipuiri, legate de obiectele primite de la o rasa extraterestra si importanta vietii sale pentru evitarea invaziei extraterestrilor. O scriere intr-adevar incitanta, avand si aspecte filosofice sau psihologice, precum limita dintre realitate si fictiune, invadarea vietii private si a creierului ori functiilor acestuia din partea unor organizatii cu diverse interese obscure etc.
 
 ‘Credinta parintilor nostri’ este o nuvela scrisa in 1967, a carei tema, in linii mari, o constituie subjugarea ideologica sau ideatica, plus teroarea si armele murdare folosite de un regim totalitar, cum ar fi cel comunist. Actiunea se petrece in mare parte in zona est-asiatica, a Chinei si Taiwanului, personajul principal fiind Tung Chien, un student, alaturi de care apare si Tanya Lee, membra a unei organizatii politice, un personaj important in povestire.

Se pot observa in aceasta scriere si subtilitati de ordin psihic, psihologic ori filosofic, subiectul central interferandu-se cu aspecte precum omniprezenta, diferenta si demarcatia fragila dintre realitate si fantezie, puterea de inducere a unor naluciri si fantasme de catre drogurile variate de pe piata neagra sau chiar de catre mijloacele de comunicare si informare in masa etc. Pentru restul amanuntelor privind nuvela invit cititorii sa nu piarda sansa unei lecturi interesante, atat prin actiunea alerta cat si prin profunzimea temelor si subiectelor abordate.
 
  
 
  ‘Furnica electrica’, nuvela care incheie in forta si in mod optim o antologie memorabila, a fost scrisa in 1969 si trateaza subiectul delicat al posibilitatii inlocuirii membrelor sau organelor umane cu diverse ‘parti’ robotizate si mecanice, precum si consecintele faptului respectiv asupra ideii sau notiunii de uman, dar mai ales tema constituita de prezenta robotilor, in speta cei organici, in societatea umana, ca si rolul ori functiile ocupate de acestia.

Personajul central al nuvelei este Garson Poole, proprietarul firmei Tri-Plan Electronics din New York, care afla in urma unui accident de masina, de la medicii spitalului unde a fost internat, ca este de fapt o furnica electrica, si nu un om, notiunea respectiva, de ‘furnica electrica’, referindu-se la un robot organic. El va fi trimis la un service autorizat de catre medicul de la spital care s-a ocupat de cazul lui, deoarece doar acolo i se putea inlocui mana smulsa sau ranita in accident.

Aproape imediat eroul povestirii realizeaza faptul ca era o simpla marioneta a companiei pe care, chipurile, o conducea. Intalnim si in aceasta scriere trasaturi specifice SF-ului, precum existenta videofonului, circuite si cablaje robotice ori mecanice, motorase si ‘organe’ electrice apartinand unui robot, instrumente miniaturizate de tehnica medicala sau industriala etc. O trasatura intalnita si in celelalte scrieri ale lui Dick, mai mult sau mai putin, este problematica de natura filosofica ori psihologica a eroului sau personajului care descopera ca lumea inconjuratoare este una aparenta, iar cunoscutii sau apropiatii lui Poole dau dovada ca stiu mai multe detalii despre viata acestuia decat cunostea personajul principal, el fiind prin urmare doar o marioneta a celor care l-au achizitionat pentru a-l pune in fruntea firmei Tri-Plan Electronics.

Rezulta deci oarecum o asemanare tangentiala cu romanul ‘Timpul dezarticulat’, in care eroul pus, macar partial, in postura mentionata este Ragle Gumm. Alta caracteristica prezenta in scrierea de fata si vazuta si in alte scrieri marca P.K.D. este demarcarea fina sau fragila intre lumea reala, palpabila, si cea inchipuita, a fanteziei sau fantasmelor, cu alte cuvinte una din temele preferate ale autorului american – ‘bariera’, ce poate fi trecuta relativ usor, dintre realitate si fictiune (imaginatie, fantastic sau inchipuire).
 
 
  Ca o concluzie, referitor la ‘Furnica electrica’ as considera oportune si relevante cuvintele celor de la The New York Times: “Tot ceea ce a scris Philip K. Dick raspunde la aceeasi intrebare: unde este realitatea? Toate cuvintele pe care le asterne ii sunt insuflate de o aceeasi frica paranoica.[...]“. Intr-adevar, in aceasta culegere de nuvele, cititorul pasionat de SF poate descoperi destule elemente atractive sau incitante in scrierile lui Philip K. Dick, precum existenta unor lumi paralele, cosmaruri reale si adevaruri trucate, pe langa multe altele care transforma ansamblul povestirilor lui Dick intr-o opera captivanta si de neabandonat pana la ultima fila si ultimul rand. Totodata, dupa lecturarea acestui volum, una din consecinte este ‘obligatia’ resimtita de cititor sau sentimentul impunator cu privire la nevoia unor momente de reflectie, introspectie ori meditare asupra acelor lucruri subtile si ascunse apartinand scrierilor parcurse aici.
 
 Inchei recenzia cu sugestia facuta fanilor SF-ului, mai ales al celui de calitate, de a lectura intreaga colectie de nuvele sau povestiri, deoarece in mod sigur niciuna din ele nu va dezamagi pe cititorii lui Dick sau pe cei ai operelor science-fiction, indiferent ca sunt fani ai prozei scurte sau ai prozei lungi.

Sursa: http://nemirabooks.ro