Philippe Forest este un scriitor francez nascut in 1962 la Paris, in prezent profesor conferentiar de ‘Literatura comparata’ la Universitatea din Nantes. Dupa ce publica mai multe eseuri si texte critice, in 1997 ii este tiparit primul roman, ‘L’enfant eternel‘, distins cu un premiu Femina la categoria ‘debut’. Pe langa ‘Sarinagara’ (2006), roman desemnat castigator la sectiunea ‘cel mai bun roman’ al lunii decembrie 2004 in Franta, la Nemira a mai fost tradus si romanul ‘Le nouvel amour‘ (2007) – ‘Iubirea din nou‘ (2008), un roman care imbina stilul romanului clasic, traditional, cu cel al romanului experimental, ca si in cazul celorlalte carti ale scriitorului francez.
In prologul romanului ‘Sarinagara‘, autorul parca ar vrea sa ne introduca intr-o atmosfera meditativa, melancolica si oarecum sumbra, viziune determinata sau influentata mai mult ca sigur de drama traita in viata personala, aducand unele lamuriri referitoare la termenul japonez ‘sarinagara’, practic titlul scrierii.
Romanul de fata prezinta visul halucinant al unui copil (chiar autorul), urmarind si traseul parcurs de scriitor pentru o documentare temeinica privind arta si cultura japoneza. Astfel autorul schiteaza cu finete si candoare portretul a trei artisti ai Japoniei, poetul Kobayashi Issa, romancierul Natsume Soseki si fotograful Yosuke Yamahata.
In consecinta, ne sunt prezentate unele detalii si informatii esentiale despre respectivii artisti, cum ar fi mediul in care au copilarit, evolutia creatiilor acestora, literare sau imagistice, locul lor in societatea si scena autohtona sau cea mondiala, curentele sau perioadele in care si-au desfasurat activitatea, familia si eventualii prieteni etc. Pe tot parcursul lecturii se observa insa amprenta lui Philippe Forest, care nu se margineste la enumerarea unor fapte atestate documentar sau descoperite in sejurul sau pe teritoriul nipon, ci filtreaza si aspectele care privesc atat viata proprie, cat si pe cea a semenilor confruntati in fiecare zi cu misterul, bucuriile, dificultatile si momentele tragice definitorii pentru speta umana si traiul acesteia pe Pamant, efectuand o analiza realista si uneori dura a greutatilor si paradoxurilor din viata unui om.
Stilul care seamana cateodata cu cel al eseisticii se completeaza imediat cu pasajele de reflectie si meditare sau filosofare nostalgica, pe seama aspectelor si elementelor subtile intalnite de Forest si sotia lui pe durata sederii in Japonia, autorul cartii de fata adaugand la impresiile si trairile personale si pe ale altora, macar partial, fata de enigma vietii umane si caracterul efemer al lumii populate de diverse culturi in istoria omenirii.
Philippe Forest cauta, cel putin in aparenta, raspunsul la intrebarile privind existenta umana, efemeritatea lumii, ignoranta si uitarea esentei unei opere artistice sau de orice fel, omiterea din memoria colectiva a unui reprezentant intr-un domeniu vast, precum literatura, ori diminuarea importantei unui eveniment istoric, mai mult sau mai putin tragic (de exemplu bombardarea Hiroshimei, ale carei efecte negative sunt prezente pana in ziua de azi) etc.
Unul din personajele principale ale romanului ‘Sarinagara‘ este chiar autorul, Philippe Forest, care utilizeaza si un fel de metafora, cea a copilului avand un vis halucinant. Scriitorul francez reconstituie traseul parcurs pentru ‘inchegarea’ si elaborarea cartii recenzate, drumul acestuia, inceput din Paris, trecand, in ordine, prin Kyoto, Tokyo si Kobe, orase cu o puternica influenta si insemnatate in edificarea povestilor speciale ale poetului Kobayashi Issa, romancierului Natsume Soseki si fotografului Yosuke Yamahata.
In final, Forest se remarca atat pentru profunzimea sentimentelor si emotiilor revarsate din lectura romanului (tratate in spiritul meditatiei filosofice, academice si socio-umane), cat si pentru incheierea plina de simboluri si semnificatii subtile, care permite patrunderea unei raze de speranta, optimism si lumina in existenta omului, in ciuda perioadelor si momentelor dramatice din viata acelei persoane.
Sunt de parere ca este relevant, pentru mesajul transmis de scriitor cititorilor sai, si urmatorul mini-citat din finalul romanului: “Posibila si imposibila, supravietuirea a avut loc. Asta e incercarea si enigma.”. In concluzie, ‘Sarinagara’, romanul lui Philippe Forest, evidentiaza un stil realist si limpede prin care este filtrata si analizata problema personajelor ; in acelasi timp constructia bine elaborata si intriga profunda constituie un imbold, chiar un ‘indemn’, pentru oricare dintre cititorii interesati, la a nu rata sansa lecturarii unei carti cu destule subtilitati si elemente metalingvistice, importante in crearea ambiantei dorite si sugerarea mesajului ascuns in spatele filelor de catre autor.
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau