Povestea lui Lisey – Stephen King

De ce Povestea lui Lisey? Poate pentru ca este ultima carte de Stephen King citita sau poate pentru ca il consider de fapt un roman de dragoste. Cine l-a citit pe Stephen King a remarcat faptul ca romanele sale sau nuvelele pot fi numite in orice fel numai romane de dragoste nu. Am descoperit in acest roman o latura a autorului pe care nu o credeam existenta, o maturizare artistica poate. Construieste un personaj intr-o permanenta contradictie  vulnerabil dar in acelasi timp puternic, obsedat de trecutul de care nu se poate rupe, dar ajunge sa spere in viitor, speriat de o lume ireala, uneori demonica, dar gata sa o infrunte daca acest lucru salveaza viata unei persoane iubite.

Daca ar fi sa ma raportez la alte romane as spune ca acest personaj este un barbat deosebit, dar spre surpriza mea este vorba despre o eroina, o femeie. In putine carti (poate doar Dolores Clairborne) toata naratiunea se bazeaza pe un singur personaj feminin – Lisey. Va intrebati care este subiectul cartii? – dragostea, asa cum nu credem ca mai exista decat in filme sau in carti. Dragostea puternica, intensa, capabila de sacrificiu care trece bariera viata/moarte, care dureaza vesnic si aici pe Pamant, dar si in alta lume, un univers altenativ numit Bu-Luna. Este normal sa existe si o tenta de paranormal doar vorbim de Stephen King. Eroina, Lisey, sotia unui scriitor de success ne poarta de-a lungul tumultoasei, dar frumoasei relatii cu Scott pana la moartea acestuia. Anii trecuti de la moartea lui nu au slabit cu nimic dragostea, cei doi fiind intr-o pemanenta conexiune ireala, dar totusi palpabila.

Cu o mare finete autorul ne intoarce in timp astfel incat suntem martorii copilariei lui Scott, copilarie tragica care-l va inspira mai tarziu in scrierea de romane horror. Inspiratia o mai reprezinta si capacitatea de a evada in Bu-Luna unde ziua este raiul iar noaptea se dezlantuie iadul. Trecutul lui Scott este dominat de moartea in conditii anormale a fratelui, dar si necesitatea de a-si ucide tatal pentru a supravietui. Complexitatea trairilor personajelor principale si firul naratiunii nu pot fi povestite in cateva cuvinte, le veti descoperii dumneavoastra.

Autorul ne da cate o piesa de puzzle pentru ca la sfarsit prin imbinarea lor sa vedem imaginea de ansamblu si sa ne placa la nebunie. In prezent, mai mult ca oricand toti ne dorim o Bu-Luna (numai pe timp de zi), un loc unde sa ne putem vindeca miraculos ranile fizice, sa ne putem arunca navodul in balta din care sa prindem macar o mana de idei sau de intelepciune.

Dragostea lui Lisey o face sa-l caute pe Scott si dupa moarte, mai ales in Bu-Luna, aceasta lume care v-a reusi sa-i salveze sora, dar si pe ea in momentul in care este atacata de un fan al sotului. Este locul perfect in care sa-ti vindeci ranile, dar si locul in care poti scapa de un cadavru. Nu va imaginati ca acolo totul este numai lapte si miere, exista un gardian care din cand in cand isi cere un tribut care trebuie platit in sange. Descrirea te face sa vezi cu ochiul mintii acesta lume sa simti miros de frangipani si bougainvillea, sa vezi Padurea Fermecata si sa te odihnesti sub copacul Sufletbun.

Recomand acesta carte nu numai fanilor ci, din contra, celor care-l considera de S.King un scriitor strict de horror fara talent artistic.

Ca incheiere, mi-a placut voalarea limbajului obscen, prezenta unor expresii care dadeau caldura de tipul iubimeu si ca sa-l citez pe autor pe alocuri : intr-o lume fortata a prezentului nu pot spune decat strangeti chingile oricat pare necesar.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/