Rachid Mimouni, Onoarea tribului, Editura Ibu Publishing, Bucuresti, 2009

Cel mai cunoscut scriitor Algerian este, fara indoiala, Albert Camus, insa atunci cand Camus a primit Nobelul pentru literatura, in 1957, Algeria era inca o provincie franceza. Spre deosebire de Camus, care era fiul unei familii de pieds-noirs, Rachid Mimouni s-a nascut intr-o familie de tarani algerieni musulmani; poate de aici afirmatia editorilor de la Ibu Publishing, care il considera pe Mimouni „cel mai renumit scriitor algerian”. La fel ca Albert Camus, Mimouni a militat pentru drepturile omului in Algeria.

Onoarea tribului, primul roman al lui Mimouni tradus in limba romana, este poate mai apropiat de realismul magic sudamerican decat de traditia existentialista europeana. Cartea e plina de personaje puternice, ale caror destine sunt zdruncinate adesea de crize existentiale, provocate de confruntarea cu pasivitatea comunitatii din care provin sau cu dinamismul dezmatat al rumilor. Rezolvarea acestor crize e, la fel de adesea, una magica sau misterioasa, in timp ce destinul satului e anticipat de un jidov ratacitor cu viziuni profetice. Povestile satului Zitouna se impletesc una in jurul celeilalte, ocolesc, lasa anumite intamplari pentru mai tarziu, dupa mestesugul unui narator oral care stie sa-si pastreze audienta.

Spre deosebire de alte romane ale lui Mimouni, Onoarea tribului insista mai putin asupra regimului totalitar si asupra fundamentalismului algerian, avand mereu in prim-plan dimensiunea umana a sateanului din nord, putin sau deloc interesat de treburile politice. Fiecare povestire, fiecare fraza e incarcata de metafore, care contamineaza replicile tuturor personajelor. E usor patetic si pe alocuri iritant acest lirism, insa el se combina bine cu atmosfera mitica a cartii.

 

Sursa: http://revistacultura.ro