Ratacire (din seria Damnare)

    "Lucrurile erau diferite în viaţa asta. Toată lumea spunea asta, şi Luce chiar o simţea: o revelaţie creştea din ce în ce mai mult în ea. Se privise cum murise şi supravieţuise. Nu mai era nevoie ca Daniel să-şi poarte singur pedeapsa. Era ceva ce puteau face împreună."
    Ne amintim din volumul anterior "Damnare" cum a ajuns eroina noastră, Lucinda Price, să fie prinsă într-o lume, pe care nu mulţi o pot percepe aşa, populată de îngeri, de demoni, de proscrişi, de mesageri, şi toate acestea doar pentru că este iubirea de secole a îngerului Daniel Grigori: "Îi alungă furia, făcându-i ţăndări identitatea. Cine era ea fără el? De ce atracţia faţă de Daniel învingea întotdeauna forţa care o îndepărta de el? Raţiunea, simţirea, autoconservarea: nici una nu putea să învingă în faţa lui. Probabil că făcea parte din blestemul lui. Era legată de el pentru totdeauna, ca o marionetă." Vom observa că Binele şi Răul nu sunt atât de fin delimitate, iar un înger şi un demon pot de multe ori să reprezinte două feţe ale aceleiaşi monede (Cam şi Daniel). Practic ai senzaţia că toată acţiunea cărţii se petrece sub o uriaşă balanţă ce se înclină când într-o parte când în cealaltă. Vom descoperi că statutul de înger decăzut nu este ce credeam, iar Daniel devine pentru Lucinda motiv de frământări şi, de ce nu, poate şi de regrete. Pentru că o adolescentă îşi doreşte o iubire simplă, caldă, "jucăuşă", iar ceea ce împarte cu Daniel vine şi cu o imensă responsabilitate. Schimbând decorul, va cunoaşte, şi noi alături de ea, oameni noi, cu care va lega prietenii şi cu care va trece prin multe, şi va înţelege că această luptă eternă între bine şi rău de fapt reprezintă o metodă de menţinere a echilibrului universal, lucru dovedit şi de faptul că pe parcursul cărţii, de cele mai multe ori, când apare un înger este însoţit de un demon (Vezi profesorii de la Shoreline, Daniel şi Cam, masa de Ziua Recunoştinţei). Nu trebuie să uităm de fapt că acest statut de înger decăzut sau demon nu sunt atât de diferite, pentru că în definitiv şi unii şi alţii au părăsit lumina divină. Singura diferenţă constă în faptul că unii regretă şi nu au renunţat la lumină. La aceste două categorii se adaugă şi proscrişii, "orbii", care nu aparţin nici unei categorii, metaforă a faptului că întregul univers se bazează nu doar pe alb şi negru, ci are şi infinite nuanţe de gri.
    Este o carte interesantă tocmai prin faptul că, dincolo de o frumoasă poveste de dragoste, ne transmite şi altceva, este o lectură în urma căreia te opreşti să te gândeşti un pic şi să-ţi analizezi propriile convingeri. Este o carte în care ai fi tentat să te situezi de-o parte sau de cealaltă, dar realizezi că mai bine păstrezi privirea de ansamblu pentru a înţelege mai bine. Este o carte bine scrisă, fermecătoare prin subiect şi prin "furtuna de idei" pe care o provoacă, o carte pe care o citeşti cu o deosebită plăcere şi care va continua, nu se ştie când, cu volumul al treilea, "Pasiune".

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/