RĂZBOI CULTURAL. Andrei Dîrlau: Părintele Arsenie Boca și (in)competența dlui Solomon privind teologia, metafizica și transcendența. ANALIZĂ

Nu ne mai surprinde afirmația că suntem în plin „război cultural”, în care credința este atacată prin orice mijloace.

Un exemplu recent este bicisnica producție regizorală „Arsenie. Viața de apoi”, în care regizorul A. Solomon s-a găsit să-l ponegrească și să-l blasfemieze pe Părintele Arsenie Boca. L-aș întreba pe dl Solomon ce știe despre viața de apoi? Presupun că absolut nimic și că, de altfel, nici nu-l interesează. Probabil dl Solomon e ateu și nu crede în viața de dincolo, nu crede că ea există, iar Împărăția lui Dumnezeu este pentru el o poveste de adormit copiii. Oricum, ce-l califică pe dl Solomon să „creeze” un artefact audio-vizual despre Viața de apoi? Pare a fi teologic analfabet, adică incult în tot ce privește transcendența, metafizica, teologia, lumea de dincolo, viața de apoi așa cum o înțelegem noi, cei ce credem și știm ce înseamnă. Deși incompetent privind cele ce fac obiectul credinței religioase, al spiritualității, totuși își permite să atace credința milioanelor de români, să ne arunce cu noroi în față, să ne mânjească cu nerușinare tradiția și să ne rănească sentimentele. De ce? În numele unei așa-zise „libertăți de creație” – în realitate o libertate de a împroșca dejecții în ochii românilor ce nutresc o credință religioasă.

Pe bună dreptate Arhiepiscopia Sibiului a protestat, rugându-i pe cei ce organizează festivalul Astra Film în Sibiu să nu proiecteze filmul în cadrul manifestării. Ca să fie clar: Arhiepiscopia nu a interzis nimic, nici nu ar fi avut cum s-o facă. Ea și-a exprimat doar un legitim dezacord față de acest artefact dubios cu pretenții de artă, în realitate o mizerie. Deoarece, inclusiv din punct de vedere estetic, filmul este o producție lamentabilă, iar din punct de vedere spiritual și moral este revoltător de jenant. Ca documentar este fals, artistic este nul. Biserica nu are altă intenție decât să avertizeze eventualii spectatori ai acestui pseudo-documentar că e bine să aibă discernământ și să-și exercite spiritul critic. Acesta este îndemnul meu: ignorați acest artefact stupid, cultivați-vă discernământul, simțul critic și încrederea că Dumnezeu e viu și nu lasă blasfemia să întunece chipul Său în om.

„Sfântul Ardealului” îl numesc românii pe Părintele Arsenie Boca.

Cultul spontan al credincioșilor n-a încetat să se amplifice în cei 34 de ani trecuți de la mutarea lui la Domnul în noiembrie 1989.

Sute de mii de români au evlavie la Părintele Arsenie Boca. Această evlavie populară este un fenomen cu totul extraordinar. Ea se hrănește din nenumăratele mărturii despre el și despre minunile pe care, la rugăciunile credincioșilor, Părintele Arsenie continuă și azi să le săvârșească neîncetat.

Părintele Arsenie a fost unul dintre martirii comunismului.

Slujirea Părintelui Arsenie, virtuțile sale, propovăduirea credinței prin omilii înflăcărate și cărți pline de înțelepciune, întreaga lui învățătură și lucrare, de o deosebită adâncime duhovnicească, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus sunt și azi un izvor de apă vie spirituală și sufletească pentru poporul român. Ele vădesc semnele sfințeniei omenești, ca rodire binecuvântată a lucrării harului Duhului Sfânt în om.

Părintele Arsenie a înfăptuit la Mănăstirea Brâncoveanu o mare mișcare religioasă, lucrare a Sfântului Duh, prin marea personalitate de duhovnic iscusit și încercat, prin har și adevăr, prin trăirea, simțirea și nevoința sa.

Părintele Arsenie impresiona ca liturghisitor și predicator. Harul său de mare duhovnic a pătruns în inimile și sufletele zecilor de mii de credincioși ce și-au plecat genunchii lor înaintea scaunului de spovedanie al Sfinției sale, unde viața lor s-aschimbat în bine, au devenit conștienți de sensul vieții lor de creștini.

Mii de suflete însetate de har și-au găsit alinarea ascultându-l, spovedindu-se, primind de la el cuvânt de învățătură și povață de viață.

Părintele Arsenie era văzător cu duhul și predica Adevărul lui Hristos, în răspăr cu doctrina marxistă materialistă, atee. Pentru asta autoritățile comuniste l-au hărțuit. L-au arestat și închis la Securitatea din Brașov, la Jilava, București, Timișoara, Oradea, Canalul Dunăre-Marea Neagră.

În 1959 l-au alungat din mănăstire și i-au interzis să mai slujească vreodată Liturghia. Nu există osândă mai mare pentru un preot – Părintele Arsenie era preot călugăr, ieromonah.

La mormântul său de la Mănăstirea Prislop, în Țara Hațegului, se perindă mii de pelerini. La sărbători vin zeci de mii de credincioși din întreaga țară, care dau mărturie despre minunile săvârșite de Părintele Arsenie Boca.