RAZBUNAREA SLUTILOR – sau Mic tratat de eliberare

Am descoperit-o pe Rodica Ojog Brasoveanu fara sa vreau, iar acum o redescopar iar si iar in fiecare carte…Marturisesc ca ma fascineaza scrierile politiste , dar cartile ei s-au dovedit a avea mai multa savoare decat cunoscusem la acest gen.

“Razbunarea slutilor”-prima carte citita m-a intrigat de la titlu si captivat pana la ultima pagina. Nu-i o carte politista de factura clasica: un detectiv prea destept, o crima banala, niciun indiciu pentru bietul cititor…. E o carte scrisa cu finete si multa inteligenta. Exista crima, criminalii culmea, stiuti, si exista cea mai fina si mai subtila razbunare.

Slutii doamnei Brasoveanu sunt fizic urati, bine, nici sufleteste nu-s tocmai fat- frumosi, iar frumosii ei sunt putrezi si viciati. Frumosii sunt plosnitele realitatii de langa noi, uratii: plagile ei purulente. Dar acesti urati complexati si inlaturati de la masa vietii razbuna moartea inocentei – razbunare fina, complexa, disperata si cu un usor iz de tragism.

“Razbunarea slutilor” te face sa te intrebi, sa cauti in cel de langa tine nebanuitele calitati, sa te cutremuri de cat patos poate ascunde unele suflete, dar si cata ura si determinare.

“Se simti cuprinsa de o imensa usurare, despovarata de orice suferinta, usoara ca o pasare cereasca. Era sufficient sa-si deschida bratele ca sa inceapa sa zboare…Juramantul fusese indeplinit, sfanta dreptate fusese infaptuita, Monica fusese razbunata! O liniste binefacatoare o invalui : “Ce dulce-i razbunarea!…”

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/