Samuel, proorocul ce a inaugurat regalitatea la evrei

Pe data de 20 august, calendarul ortodox comemorează pe Proorocul Samuel. El a inaugurat regalitatea în Israel, ungându-l rege pe Saul, la cererea poporului, şi prin îngăduinţa divină.
A trăit în secolul al XII-lea înainte de Hristos, fiind cel de-al cincisprezecelea şi ultimul dintre judecătorii lui Israel. Istoria vieţii sale se află în Vechiul Testament, în cartea întâia a Regilor. S-a născut în urma rugăciunilor insistente ale mamei sale, Ana, fapt care i-a determinat şi numele, ce înseamnă „cerut de la Domnul”. Fiind făgăduit de către mama sa a fi dedicat slujirii lui Dumnezeu, acest lucru s-a şi întâmplat, el crescând, după vârsta de 3 ani, în preajma Cortului unde evreii păstrau Chivotul Legământului lor cu Dumnezeu, în Shiloh/Şilo. Acolo slujeau doar leviţii, prin succesiune. Însă, întrucât fiii preotului-judecător Eli erau necuviincioşi faţă de poruncile divine, copilul Samuel, cinstit în faţa lui Dumnezeu, a fost ales de El spre a deveni prooroc al poporului, fiii lui Eli fiind pedepsiţi, în schimb, cu moarte năprasnică, într-un război dur cu filistenii, care au ucis 30.000 de evrei şi au luat Chivotul Legii. Şocul acestor veşti proaste a provocat moartea imediată a lui Eli preotul. Pentru nelegiurea de a fi luat Chivotul, filistenii au fost pedepsiţi de către Însuşi Dumnezeu, de aceea l-au înapoiat de bună voie evreilor. Evreii însă, au fost vreme de două decenii robii filistenilor. Samuel le-a predicat pocăinţa, iar ei l-au ascultat, căci era om integru, credibil, recunoscut de ei ca fiind proorocul şi judecătorul lor. S-au întors căiţi la fidelitatea faţă de Dumnezeu, şi astfel au recuperat cetăţile pe care filistenii le cuceriseră. Pentru că fiii lui Samuel, care i-au succedat la bătrâneţe în atribuţii, erau lacomi şi judecau strâmb, bătrânii poporului i-au cerut să le pună peste ei un rege, care să-i judece. Profetul le-a explicat că Dumnezeu este regele lor, un rege pământean fiind o decădere a poporului pe care Dumnezeu Însuşi îl condusese până atunci, făcându-i cunoscută voia Sa prin profeţi, începând cu Moise. Insistenţele poporului şi opoziţia lui Samuel au determinat intervenţia lui Dumnezeu Însuşi: „Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei” (I Regi 8,7). Astfel a fost uns rege Saul.
Comemorarea Proorocului Samuel este nu numai o incursiune în istoria poporului ales, dar şi o sumă de învăţături practice pentru oricine vrea să ia aminte la ele.