Silviu Gherman, Cele mai frumoase creiere, Editura Cartea Romaneasca, 2008, 172 pagini

„Am vrut sa scriu un text ca un South Park al literaturii romane. Am bagat de toate: sex, droguri, pedanterie si religie.” Asta zice Silviu Gherman, autorul, iar Adrian Schiop, care semneaza o recomandare pe una din clapete intareste: „Silviu Gherman trebuie luat ca un episod foarte bun din South Park.”
Nu am reusit sa-l iau chiar asa, si nu pentru ca nu as fi fan South Park.

Ceea ce Gherman are cu siguranta sunt tehnica si inteligenta. Calitatile erau foarte vizibile de acum cativa ani (2003?), cand l-am auzit citind la cenaclul de atunci al lui Ianus, „Litere”. Omul era – sau asa parea unui outsider – una dintre vedete. Texte finisate, bine puse in valoare de calitatile de interpret ale Gherman (pe care a tinut un pic mai tarziu sa le exploateze mai intens, intrand la actorie si luand astfel o optiune serioasa pentru reclamele la mustar in care avea sa „joace”). Cred ca ceva din acele texte a intrat in „Scurta si plictisitoarea viata a lui Kjus”, unul dintre cele mai necitite volume de debut ale douamiistilor (zic „cred” pentru ca nici eu, din pacate, nu l-am citit).

Tehnica si inteligenta, deci. In cuplu sau pe rand, cele doua calitati nu fac inca de un compliment. Desi, in cazul lui Gherman, ar fi cazul de asa ceva. Romanul lui, construit pe evoluarea paralela si, from time to time, tangenta si secanta a trei personaje din ultimul val al societatii.ro (o parasuta, un drogat si un ortodoxist), este perfect lizbil, chiar agreabil. Vreo doua secvente sunt suficient de funny pentru a te face sa razi. In rest… textul e bine scris, personajele sunt bine facute, la fel dialogurile etc.
Asta e tot. Adica: lipseste restul.
Adica: tehnica bine detinuta a lui Gherman il ajuta exact atat: sa isi etaleze inteligenta sub pretextul unei fictiuni si al catorva gaguri.

E acolo un deficit de rest care pana la sfarsit deceptioneaza. Totul e literal, sec si superficial. Nimic nu lasa umbra, nici macar supeficialitatea. Gherman pare ca nu are ce sa spuna,desi ce (nu) spune spune intr-o forma foarte in regula.

 

Sursa: http://revistacultura.ro