Stephen King – Jocul lui Gerald

Nu credeam ca Stephen King ma mai poate surprinde. Si apoi am citit Jocul lui Gerald.
Pentru un fan al autorului, aici s-ar putea incheia recenzia mea, si ar fi de ajuns.

Jocul lui Gerald este o carte ce exploateaza temerile umane cele mai elementare, pornind de la temerile moderne si oarecum de suprafata: o viata de singuratate in doi, atunci cand partenerul de viata este atat un om alaturi de care imparti binele si raul, dar care odata cu lasarea intunericul devine altceva, o fiinta aproape monstruoasa, cu dorinte si nevoi nenaturale, perverse, inspaimantatoare, si din cauza caruia, din dorinta de a implini aceste nevoi, celalalt traieste intr-o stare de permanenta anxietate, teama si nesiguranta. Asta nemaipunand la socoteala traumele si anxietatile personale, existente cateodata si inconstient in orice fiinta umana.

Chiar si pana aici, Stephen King creaza atmosfera stranie cu care ne-a obisnuit, insa adevarata poveste si adevarata groaza de abia acum incepe, odata cu disparitia factorului aparent al anxietatii, partenerul al carui joc pervers implica imobilizarea sotiei sale in pat, cu ajutorul unor catuse reale, din care eliberarea este aproape imposibila.

Roman profund psihologic, ne pune brusc in ipostaza in care privim prin ochii sotiei imobilizate, care urmareste neputincioasa si cu groaza extrema, ancestrala, spre cel care a imobilizat-o, sotul alaturi de care a trait o parte din viata, si care, suferind un atac de cord, moare sub ochii ei.

De aici porneste totul. Vedem prin ochii femeii, chinuita si de propriile traume ale trecutului, un sot mort, ai carui ochi nu vor sa se inchida, o casa goala si intunecata undeva unde nimeni nu ii va veni in ajutor, un caine infometat care se apropie din ce in ce mai lipsit de teama, nici o posibilitate de a se elibera, de a se hrani si de a bea apa, si, in cele din urma, o creatura ciudata in cel mai intunecat colt al camerei.

Sursa: http://nemirabooks.ro