Roman clasic al lui Stephen King, IT, “Chestia” cum s-ar traduce ad-literam, ramane in sectiunea “Memorabil” a rafturilor mintii oricarui cititor care inainte de a ajunge impreuna cu noi, chiar aici in aceasta clipa, a trecut printr-o copilarie, fie ea una consumata demult, sau si mai bine, una care inca nu l-a parasit de tot. Caci, de fapt, asta inseamna Orasul bantuIT, locul acela in care ai fost cand erai mic, unde tu si colegii tai erati haituiti de batausii scolii pe care incercati mereu sa-i evitati, locul in care te-ai intalnit cu proprii tai monstri, in care la un moment dat i-ai si infruntat impreuna cu ajutoarele care ti s-au ivit in cale, acestea fiind prietenii care se aflau in aceeasi situatie cu tine.
Chestia care sta la panda se foloseste de metode aparent infantile pentru a-si atrage victimele in capcana, are capacitatea de a-si schimba forma, preferata ei fiind un clovn botezat de el insusi cu numele Pennywise, desi nimeni nu este in stare sa-i vada forma in adevarata sa natura. In ciuda nerabdarii, asteapta sa-si ia tributul de sange pentru ca nu poate dormi atunci cand ii este foame. Isi face aparitia atunci cand te astepti cel mai putin, si are o carte de vizita sangeroasa. Insa cu ajutorul prieteniei, al curajului si tuturor virtutilor de care poate da dovada un copil, monstrul poate fi alungat. O nimica toata, este? Cu siguranta niste vremuri de aur. Dar asta este numai inceputul…
Ce poate fi mai infricosator decat atunci cand trebuie sa deschizi o portita spre trecut pe care o credeai de mult inchisa? Tocmai asta se intampla cu eroii acestei carti, sunt chemati inapoi in Derry, orasul natal, unde Monstrul s-a trezit din nou mai infomentat ca niciodata si insetat de razbunare. Datorita unei promisiuni facute in urma cu peste 25 de ani, atunci cand oroarea fusese infranta doar temporar, copiii de odinioara, acum oameni maturi, sunt nevoiti sa se intoarca in orasul in care a inceput totul, in ciuda fricii, a lipsei unui plan, si sa elimine o data pentru totdeauna pericolul ce a existat de sute de mii de ani pe pamantul din Derry.
Cu o intriga deosebita si o tehnica narativa excelenta, Stephen King face ca fiecare personaj din poveste sa atraga interesul si admiratia, in evolutia lui pe tot parcursul romanului. Spre exemplu Pennywise, genul sau asexuat, si in primul rand personalitatea sa care nu se compara cu niciun alt “raufacator”; el isi alege diferite comportamente de ticalos asociate cu cea mai mare teama a urmatoarelor victime si, pe intelesul oricui, baga groaza in ei inainte de a-i ataca. Ca sa nu mai vorbim despre personajele principale, care se regasesc in fiecare dintre noi, copilaria acestora si lucrurile de care au parte amintesc cititorului dificultati si bucurii pe care le-a intampinat si el in aceasta perioada.
Fiecare din pustii care formeaza Clubul Pagubosilor, titlu acordat datorita problemelor de familie si cu tovarasii de cartier “binevoitori” din gasca lui Henry Bowers, care sunt gata oricand sa le arda o mama de bataie umilitoare. Cei sapte pusti, sase baieti si o fata – William Denbrough (Bill Barosanul), Ben Hanscom (Claita), Beverly Marsh, Richie Tozier, Eddie Kaspbrak, Mike Hanlon, Stanley Uris – sunt protagonistii care au toata simpatia publicului, care se gasesc in fata unui rau pe care nu-l pot intelege complet, dar pe care stiu ca trebuie sa-l infranga. Au trecut o data prin iad si l-au gonit, dar numai pentru un timp. Maturizarea le-a adus experienta, dar si uitare. Vor mai fi in stare sa-si aminteasca cum il vor distruge pe Monstru, in lipsa “magiei” tineretii? Vor reusi sa-l alunge definitiv? Si cu ce pret?
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau