Stieg Larsson, Fata care s-a jucat cu focul. Millenium 2

Stieg Larsson, Fata care s-a jucat cu focul, traducere de Elena-Maria Morogan, Editura Trei, 2009, 768 de pagini

 

Fata care s-a jucat cu focul e volumul no. 2 al trilogiei Millenium (primul a fost Barbati care urasc femeile – review aici).

Romanul e adictiv, cum era si no. 1.

 

E misto in primul rand pentru ca e cu Lisbeth Salander, hackerita anorexica, geniala si freak. Mai e frecventabil pentru ca Larsson stie sa construiasca un plot de policier (desi aici dureaza vreo 200 de pagini pana sa inceapa ceva care sa semene cu asta) si pentru ca backgroundul intelectual al romanului e destul de stimulativ (asta daca nu te enerveaza prea rau textele de stanga).

 

Pdap, Fata care s-a jucat cu focul isi face muult mai bine lectiile la capitolul minusuri.

Detestabilul gust al lui Larsson de a acumula trasaturi negative in dreptul personajelor rau pozitionate ideologic se amplifica fata de vol. 1. Tipul n-are nici o treaba cu conceptul de „banalitate a raului”. Adica daca un personaj se intampla sa fie un capitalist cu mari profituri atunci el e automat si misogin, si violator, si pedofil, si criminal in serie, ca sa nu mai amintesc detaliul ca in copilarie i-a pus bunicutei cianura in cafea. Larsson lucreaza, din punctul asta de vedere, cu barda.

 

O alta chestie nasoala e mega-neverosimilitatea.  Cartea e ingrozitor de trasa de par. Larsson are impresia ca salander nu e suficient de cool (desi este, cu asupra de masura), asa ca ii upgradeaza calitatile pana face din ea un fel de Rocky 4 sau Rambo 3 care tocmai a primit un transplant de creier de la un geniu al matematicii.

<spoiler!>

Asa se face ca gagica rezolva marea teorema a lui Fermat parca in treacat, inainte sa mearga sa cafteasca niste super-killeri. Si asta nu e cea mai intristatoare faza, nici pe departe! Are un concurent puternic in scena in care Salander, cu trei gloante in ea (dintre care unul in creier) si in plus ingropata de vie, reuseste – fara nici un ajutor din afara – sa dea pamantul la o parte si sa se intoarca pe campul de lupta.

 

Vai, Lisbeth, mai bine ramaneai acolo. M-as fi consolat mai usor.

 

Sursa: http://revistacultura.ro