Striptease – Carl Hiaasen

Nu-i asa ca vi s-a intamplat sa cumparati o carte si sa va ganditi apoi cu amar: ”Mai bine-mi luam cateva doze de bere sau…orice altceva de banii astia…a fost o porcarie…?! Mie mi s-a intamplat destul de des. Mult mai rar am avut ocazia sa gasesc o scriitura nemaipomenita, care sa ma amuze si sa imi dea ocazia sa petrec in mod placut cateva ore.

Este cazul cartii Striptease de Carl Hiaasen dupa care s-a si facut un film, chiar daca nu tocmai un block-buster. Dar cartea depaseste net filmul si arata clar ce poate face un scriitor stapan pe meseria sa dintr-o intrtiga relative banala si din niste personaje care, in principiu, nu ies prin mare lucru din sabloane.

Voi trece succinct prin actiune, desi sunt sigura ca aceasta nu va va parea prea atragatoare: tanara Erin, salariata a FBI-ului, se lupta cu fostul sot, Darell, intr- un divort urat. Darell este un mare amtor de pastile, singura conditie pe care acestea trebuie sa o indeplineasca este sa aiba drept organ tinta sistemul nervos central.

Pentru a putea suporta cheltuielile legate de procesul de custodie a copilului, Erin este nevoita sa-si schimbe slujba si se angajeaza ca dansatoare intr-un bar “tematic”, plastic denumit “Pupaza creata”. Desigur, justitia nedreaptra (suna familiar, nu?!.) da copilul tatalui degenerat, iar Erin trebuie treaca prin momente dificile pentru a-l recapata.

Intamplarea face ca intr-o seara, femeia sa aiba ca spectator la barul in care lucreaza pe un inalt om politic, o persoana cu un caracter dubios si suferind de “dependenta de sex”. Santajarea acestuia pare o spolutie in rezolvarea problemelor de custodie si nu numai. Desigur, omul politic este corupt (nu-i asa ca am mai auzit asta pe undeva?!) si este finantat de magnati ai trestiei de zahar carora nu le convine ca cel care le voteaza acordarea de avantaje financiare in Senat sa fie tarat intr-un scandal sordid.

Evident, la final cei buni castiga, iar cei rai sunt pedepsiti exemplar…ca-n viata (sau mai degraba nu ca-n viata). Recunosc ca nu suna prea original. Chgiar daca Erin este caracterul cel mai putin bine realizat de Carl Hiaasen, in jurul ei roiesc personaje pitoresti, care “fac toti banii”. De exemplu body-guardul Shad, care vrea sa se imbogateasca dand in judecata companii de produse alimentare sau avocatul Mordecai, care sfarseste pe fundul Marii Caraibelor, legat de un vas scufundat de autoritati.

Situatii care ar trebui sa starneasca oarecum groaza sau nelinistea sunt tratate intr-un mod atat de hazliu, incat determina o reactie contrara din partea cititorului.  Imi pare rau, nu ma simt capabila sa surprind intreg caracterul burlesc al situatiei, desi personajul Shad, de exemplu, mi se pare pur si simplu extrem de reusit, iar multe din momentele cartii pot sa figureze fara probleme alaturi de fragmente similare scrise de autori celebri.

Regret un singur lucru: ca cei care au stat in apropierea mea in metrou si m-au vazut razand de una singura pe cand citeam cartea, considerandu-ma, presupun, destul de…atipica, nu au avut ocazia sa citeasca si ei pana acum Striptease. Fara discutie, o recomand cu caldura tuturor, dar mai ales celor tineri, pentru ca astfel de carti, fara sa fie pietre de hotar ale genului, deschid si intretin pofta de lectura.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/