Surasul lui Voltaire – Si mai multa filosofie pentru bufoni

Una din cartile nou aparute la Nemira si care mi-a atras atentia este Surasul lui Voltaire, nu doar prin titlul incitant si bine ales, dar si prin faptul ca stiam deja despre calitatile ori talentul autorului, Pedro Gonzalez Calero, acelasi care scrisese o alta carte filosofico-umoristica demna de aprecieri, si anume Filosofia pentru bufoni. De altfel, suntem avertizati si de subtitlul cartii recenzate – Si mai multa filosofie pentru bufoni – ca esista o legatura intre cele doua carti. Surasul lui Voltaire continua asadar traditia instituita de cartea Filosofia pentru bufoni , preluand atat modalitatea de impartire a volumului, cat si arta dusa la extrem de ilustratiile superbe si graitoare ale lui Anthony Garner.

Pe langa caricaturile pline de umor si elocvente facute unor mari filosofi ai istoriei omenirii, regasim in acest volum si numele unora din filosofii prezenti in tratatul Filosofia pentru bufoni. Ideile, tezele si vorbele de duh ale respectivilor vor trezi din nou rasul de nestavilit al cititorului, care se va felicita pentru alegerea acestui tratat, unul cu rol de educare si binedispunere.

Pentru a incepe scurta prezentare a cartii, voi enumera capitolele pe baza carora s-a structurat lucrarea autorului spaniol : Filosofie antica, Filosofie orientala, Filosofie crestina, Filosofie moderna si Filosofie contemporana. La acestea se adauga, bineinteles, si Bibliografia din incheiere, necesara pentru eventualii doritori de aprofundari in domeniu. Volumul ii este dedicat lui Hamlet Garcia, maestru apocrif, al carui discipol se considera Pedro Gonzalez Calero.

Cu scopul de a demonstra calitatile acestei carti, referitoare la puterea ei de a instrui si binedispune cititorul, iata doar cateva exemple din numeroasele gaguri spirituale prezente aici :

Filosofie antica – Urechea tiranului
Zenon din Eleea conspirase pentru rasturnarea tiranului Nearchos din Siracusa. Complotul a dat insa gres, iar Zenon a fost prins si torturat pentru a-si denunta tovarasii de conjuratie. El s-a marginit sa citeze insa, unul cate unul, numele politicienilor in care tiranul avea cea mai mare incredere. Mai tarziu, a fost de acord sa-si dea in vileag tovarasii, dar doar cu conditia de a rosti numele acestora la urechea lui Nearchos. Cand tiranul si-a apropiat urechea de Zenon, acesta i-a smuls-o dintr-o muscatura. De aceea, a-ti apleca urechea la ceva poate fi periculos. Cum e lesne de inteles, Zenon nu a scapat cu viata.

Filosofie orientala – Elogierea si respingerea tacerii
Budismul pretuieste mult cultivarea tacerii. [...]
Patru calugari budisti meditau in tacere in timpul unei sedinte de zazen, cu o lumanare aprinsa. Dupa o vreme, lumanarea s-a stins, iar unul dintre ei a spus:
- Lumanarea s-a stins.
Un al doilea calugar l-a admonestat:
- Nu ar fi trebuit sa vorbesti. Ne aflam intr-o sedinta de meditatie tacuta.
Un al treilea calugar a intervenit pentru a-i mustra pe cei doi:
- Voi doi ati vorbit. De ce nu taceti odata?
Nici al patrulea nu a scapat ocazia de a-si arata superioritatea, spunand:
- Sunteti toti niste prosti. Singurul care nu a vorbit sunt eu.

Filosofie crestina – O masa de mancare
Johannes Scotus Eriugena a fost cel mai important teolog crestin din secolul al IX -lea, [...]
Desi irlandez din nastere, Scotus a trait timp de multi ani la Curtea regelui francez Carol al II-lea cel Plesuv, cu care a avut o relatie cordiala. Dupa cum se povesteste, o data, pe cand cei doi mancau la aceeasi masa, regele a vrut sa glumeasca si l-a intrebat:
- Poti sa-mi spui ce anume il desparte pe Scotus de un prost?
Teologul, care nu se lasa impresionat nici macar de regalitate, i-a raspuns:
- In acest moment, doar o masa.

Filosofie moderna – Sa nu raspunzi cateilor
Opera lui Descartes a primit unele critici din partea unui oarecare Pierre Petit, caruia nu a catadicsit sa-i raspunda. Cum cineva il tot indemna sa o faca, Descartes a rezolvat chestiunea afirmand sententios: < A scrie impotriva acestui om ar fi la fel de rusinos ca a o lua la fuga dupa primul catel care latra pe strada si care nu are putere nici macar sa muste. >

Filosofie contemporana – Francofobie
Schopenhauer nu avea o parere buna despre francezi. Chiar spunea la un moment dat: < Alte parti ale lumii au maimute; Europa are francezi. Un lucru il compenseaza pe celalalt. > Iar despre limba lor a spus ca pare o italiana vorbita de cineva bolnav de raceala.

Pe langa toate aceste glume filosofice sunt prezente si numeroase relatari succinte ale scolilor, doctrinelor sau curentelor din istoria filosofiei, atatea cat sa fie trezit interesul unui pasionat in domeniul stiintelor umaniste, si in special in domeniul complex al filosofiei. Dupa cum am precizat deja, Bibliografia din final ofera un real suport pentru cititorii nefamiliarizati cu numele sau operele unor filosofi, facandu-se trimiteri aproape exhaustive, deoarece apare si numele editurilor la care au fost publicate diversele lucrari.

Concluzia pe care o pot desprinde, dupa lecturarea cartii Surasul lui Voltaire , este legata de impresia puternica pe care o lasa, Pedro Gonzalez Calero elaborand o scriere optima, care include atat elementul distractiv si de binedispunere (practic baza lucrarii/tratatului) cat si pe cel sobru al instruirii si acumularii de cunostinte. Altfel spus o carte tocmai buna pentru cei aflati la primii pasi in materie de filosofie, care descopera profunzimea acestui domeniu, sau pentru cei care doresc sa petreaca intr-un mod benefic, printr-o lectura, cateva zeci de minute sau ore. La fel ca in cazul volumului Filosofia pentru bufoni, lucrarea Surasul lui Voltaire poate fi considerata un ‘must-read’ si ‘must-have’.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/