Tăcerea lui Dumnezeu

Autor: Gilbert Sinoué
Rating:
Editura: Pro Editură şi Tipografie

Religia ne învaţă "Crede şi nu cerceta!", se bazează pe conceptul de credinţă. Dar ce se întâmplă când trecem peste graniţele obişnuinţei şi începem să cercetăm? Întotdeauna m-am ferit de literatura cu teme religioase şi asta pentru simplu motiv că nu-mi place să-mi asum anumite opinii personale în detrimentul libertăţii celorlalţi. Pentru mine credinţa este un lucru personal. Dincolo de asta, am acceptat provocarea unui roman ce dezbate în mod fictiv o temă" religioasă.

Scris de Gilbert Sinoué, Tăcerea lui Dumnezeu este un roman care m-a atras de la primele pagini. Spuneam în alte ocazii că nu sunt adepta genului poliţist. Dar, se pare că inclusiv acest gen a reuşit să mă prindă. Clarissa Gray, celebra scriitoare de romane poliţiste, găseşte într-o seară un cadavru în casa ei. Dispariţia cadavrului o fac să îşi urmeze instinctele şi să caute mai multe date despre acel bărbat. Paşii o duc înspre un carneţel extrem de interesant, vechi, criptat şi plin de mistere. În încercarea de a desluşi cine este criminalul bărbatului din casa ei i se alătură o serie de prieteni. Atenţionările din partea unui personaj venit dintr-o altă lume nu o opresc, iar cei care o ajută încep să piară pe capete ori să se afle în pericol.

Desigur, nu ar mai avea niciun farmec să vă spun cine era criminalul ori de ce fiecare personaj pare să aibă probleme de fiecare dată când intră în contact cu misteriosul carneţel şi de datele din el. Tot ce vă mai pot spune este că scriitoarea Clarissa Gray ajunge în final să interogheze trei personaje extrem de importante pentru religiile lumii şi anume Iisus, Moise şi Mahomed.

Tăcerea lui Dumnezeu este totuşi un roman interesant şi nu pot spune că am fost dezamăgită de Gilbert Sinoué. Totuşi, rămâne ficţiune şi asta pentru că problemele care sunt dezbătute în roman sunt fie greu de acceptat, fie considerate (de mine) îndrăzneţe. Mai pot spune că am citit pe nerăsuflate cele 329 de pagini ale romanului şi asta pentru că stilul autorului este unul extraordinar. Sinoué a reuşit să găsească un mod de a scrie care te ţine în suspans, iar datele furnizate atât cititorului, cât şi personajelor, pentru elucidarea cazului sunt calculate.

Pentru a vă trezi interesul vă mai pot spune că bărbatul ucis în casa scriitoarei Clarissa Gray nu este altul decât arhanghelul Gabriel, iar personajele care mor în mod misterios nu sunt doar oameni, dar sunt şi îngeri. Şi atunci cine poate fi criminalul misterios atât din Paradis, cât şi de pe Pământ? Asta rămâne ca voi, cititorii ,să descoperiţi.

Nu pot să nu am mici critici la adresa autorului şi a romanului său şi asta pentru că la un moment dat găsisem două personaje capabile de a fi criminalul. Ca mai apoi acesta să se deconspire singur numai prin actele sale, ca şi cum însuşi autorul romanului s-ar fi plictisit de expectativa cititorilor.

Indiferent cum, Tăcerea lui Dumnezeu rămâne o ficţiune bine construită, un roman poliţist pe temă religioasă. Iar tema aleasă de Gilbert Sinoué poate va şoca pe unii dintre cititorii, poate îi va face pe alţii să respingă ideile din roman, poate vă va amuza ori poate îi va încânta pe scepticii religioşi. Cine ştie? Mereu am fost de părere că un autor nu are motiv să se explice, o carte trebuie să trezească anumite idei, întrebări, poate chiar răspunsuri. Iar Gilbert Sinoué pentru mine a făcut aceste lucruri.

Sursa: http://www.bookblog.ro/