Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, Romania noastra. Conversatii berlineze/ review de Daniel Cristea-Enache

default

Dimensiune font:

| 29-10-2012 18:34

Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, Romania noastra. Conversatii berlineze, Editura Muzeul National al Literaturii Romane, Bucuresti, 2009, 184 p.

 

Apetenta mea pentru cartile dialogale (in varianta lor scripturala) nu mai trebuie subliniata. Sunt doua clase, fiecare cu miza si stimulul ei intelectual. Cand cel care intreaba isi asuma un rol secund, pentru a pune in lumina si in valoare personalitatea celui intrebat, elementul de interes este din start precizat si orientat. Important e ce ne spune noul Goethe, nu ce-l chestioneaza succesorul lui Eckermann.

Curiozitatea multiplu directionata a acestuia din urma creeaza si intretine un mediu propice pentru destainuiri, confesiuni, fragmente biografice si arte poetice.

In celalalt format, avem mai degraba un binom partenerial: doi oameni de cultura al caror dialog – de la egal la egal – inseamna schimb de idei si duel de opinii. Cand exista o figura dominanta, o personalitate mai realizata si rotunjita profesional, statura ei nu este suficienta pentru a garanta excelenta propriilor interventii. As spune chiar ca rolul lui Virgil Nemoianu aflat in dialog cu Sorin Antohi este mai ingrat decat al celui care a initiat aceste conversatii berlineze, puse sub titlul „Romania noastra”. Antohi e un frecventator si un specialist al genului, forjat in intersectari anterioare cu Mihai Sora, Adrian Marino, Alexandru Zub si Moshe Idel, in timp ce Nemoianu a avut un dialog („in cyberspatiu”) devenit carte numai cu Robert Lazu.

Interesant este ca intre cei doi intelectuali angrenati in proiectul comun s-a purtat dupa Revolutie o lunga corespondenta, avand ca rezultat o arhiva epistolara consistenta; numai ca volumul de fata nu o fructifica, „tehnic”, pe aceasta, ci se datoreaza unei convorbiri orale, purtate la Berlin in iunie 2005. Daca Sorin Antohi n-ar fi precizat acest fapt, in lamuritorul sau Cuvant inainte, as fi pariat pe caracterul predeterminat si pre-scris al cartii. Departe de a prezenta alunecarile, digresiunile si incoerentele comunicarii „fata catre fata”, care fac farmecul oralitatii (mai spontana si mai putin structurata), „Romania noastra” pagineaza o discutie temeinica si aplicata, remarcabil condusa in reperele si extensiile ei. Probabil ca sub formula „am revazut si amendat textul astfel obtinut” se afla alte eforturi de reliefare si precizare analitica a temelor mari, cu ambitia acoperirii lor din interior. Iar din decalajul de patru ani inregistrat intre momentul discutiei si cel al editarii se poate scoate un avantaj pentru cititor. Acesta va vedea cate dintre previziunile celor doi autori asupra situatiei politice, economice si sociale romanesti s-au confirmat in acesti ani; si in ce masura date de diagnostic avansate la jumatatea lui 2005 raman valabile si azi – sau, dimpotriva, se vad depasite de realitatea istorica. Mai mult inca: daca deficientele si disfunctiile observate de ei raman aproximativ aceleasi, inainte de intrarea noastra in Uniunea Europeana si dupa acest moment indelung asteptat, rezulta ca ele nu sunt contextualizabile, ci structurale. Se explica mai putin prin periferizarea Romaniei pe harta europeana, efect al sferelor de influenta postbelice, si mai mult printr-o autosabotare ambalata in diferite justificari.

Ca sa incep cu putinele lucruri care nu-mi plac in aceasta carte pe cat de substantiala, pe atat de incitanta, sa observ inscrierea autorilor in trend-ul maximei exigente evaluative fata de noi insine. In genere, intelectualul roman opereaza cu doua masuri, pentru a lua distanta de plebea care face aidoma, dar cu termenii inversati. In timp ce rromanul caragialian, perpetuat in comunism si in postcomunism, isi considera tarisoara centrul lumii si victima predilecta a unei conspiratii mondiale, vituperand impotriva minoritatilor si a Occidentului pe care-l cunoaste precar, componentul intelligentsiei exalta tot ce e occidental si, pe harta tarii, tot ce e mai la Vest de vechiul Regat, rezervand zonei ramase calificative usturatoare. In aceasta viziune, la fel de simplificatoare, Bucurestii sunt un fel de centru al retardarii romanesti, din care emana, de-a lungul unei istorii evident mai complicate, energiile negative ale premodernitatii. In timp ce xenofobii grosieri lucreaza cu imaginea simbolica a Masonului, xenofilii subtiri fac un operator analitic din… Mitica. Pardon!

Daca Virgil Nemoianu ajunge, in acest registru binar de pozitivare/ negativare, la concluzia ca Unirea de la 1918 „a zguduit un pic prea tare lucrurile” in cele doua jumatati, admitand insa ca si in Vechiul Regat „existau o serie de lucruri bine asezate, o burghezie care era in curs de dezvoltare, o viata care avea dulceata ei” (p. 34), Sorin Antohi are prilejul cel mai bun de a-si regla ocaua evaluativa atunci cand ia in discutie „marea evadare”, adica fluxul migratoriu spre Vest devenit posibil dupa ianuarie 2002. Cand vizele nu au mai fost obligatorii, in anii din urma, s-a trecut intr-adevar de la exil la exod, milioane de romani avand experienta directa a strainatatii. Antohi apreciaza corect fenomenul: acesta „a corectat anumite patologii mai vechi si persistente ale raportarii Romaniei la Occident, potentate de izolare” (p. 61). Concluzia pe care o desprindem de aici e ca nu spiritul romanesc, infestat de virusul dambovitean, poarta responsabilitatea pentru defazarea noastra. Lucrurile stau pe dos: daca la sincronizare ne comportam atat de bine, inseamna ca defazarea a fost produsa si mentinuta de conditii speciale, constrangatoare, de izolare.

Apetitul sincronizator al ideologilor modernismului si postmodernismului (inclusiv al nationalistilor romani din interbelic, cuplati la o veritabila „internationala a nationalismelor”) se combina cu mimetismul omului obisnuit, orientat, iata, spre acelasi Occident iradiant. Dar, altminteri, cei doi conlocutori critica in numeroase randuri spiritul mimetic al Romanului si al Intelectualului generic; si facand-o, argumenteaza indirect pentru o autonomizare reala si o originalitate de esenta autohtona. Dar aceasta ii aduce alaturi de autohtonistii puristi (de „indigenisti”, cum ii numeste Virgil Nemoianu), ceea ce inchide cercul discutiei intr-un mod de-a dreptul vicios.

Romanul nu e nici mai rau, nici mai bun decat maghiarul si bulgarul din proximitate, sau decat francezul ori italianul din povestea aspirationala de succes. Exista, desigur, anumite tipare comportamentale, dar ele se ajusteaza de la sine, intr-un context devenit mai larg. In acest context anume (deschis, nu inchis) conationalii nostri castiga, fiindca sunt adaptabili, flexibili, acomodanti. Si, la polul opus, cand sunt izolati de restul lumii si inghesuiti unii-n altii, pierd individual si in proportie de masa.

Din pacate, intelectualul roman care ar trebui sa reflecteze asupra acestor procese, desfasurate chiar sub ochii lui, in cadrele unei experiente ce-i este accesibila aproape vizual, are o agenda proprie, liberala sau conservatoare, de political correctness sau de nationalism virulent, dupa care judeca elementele si structurile macrosociale. Nu-i de mirare ca acestea iau forma gandirii auto-limitate si orientate ideologic a „expertului” in probleme romanesti si europene. Ca sa exemplific, adeptul neconditionat al corectitudinii politice importate de peste Ocean va gasi peste tot numai romani oprimatori ai minoritatilor si religiosi intr-un mod obtuz. In schimb, propagatorul romanismului va sustine cu vehementa ca majoritatea e de fapt cea oprimata, ca bunele si frumoasele noastre traditii sunt pervertite, ca globalizarea ne va distruge specificul. Ambele pozitii interpretative, care selecteaza exclusiv ce le convine dintr-o realitate mult mai diversa si mai cuprinzatoare, pot fi reduse cu usurinta la absurdul lor teoretic. Daca majoritatea romaneasca este inevitabil si ireversibil opaca la farmecul aparte al minoritatilor etnice si sexuale, „specialistul”, pe cale de consecinta, va fi obligat sa se reprofileze. Ceea ce ii formeaza sistemul de valori si referinte nu poate fi implementat in Romania; a quoi bon quitter Bruxelles? Pe de alta parte, daca globalizarea va distruge un specific atat de tare precum il considera, pe cel romanesc, iubitorul fanatic de tara, deducem ca ea va distruge toate specificitatile lumii contemporane, compensand astfel marea noastra pierdere…

Mi-ar fi placut sa observ in aceasta carte de convorbiri pe tema vasta a raportului dintre „Romania noastra” si Europa „lor” o deconstruire a tuturor agendelor si cliseelor aflate in circulatie, fie ele ultraliberale sau extrem-conservatoare, de stanga comunista autohtona sau de stanga feminista americana, de dreapta anglo-saxona ori de dreapta damboviteana. Constatand „noua eterogenitate culturala si ideologica” din Romania ultimului deceniu, Sorin Antohi ar fi trebuit, cred, s-o si marcheze in analizele sale, sa o diferentieze pe subclase, categorii si chiar individualitati emblematice. Diagnosticarea ar fi fost atunci mai dificila, dar s-ar fi bazat pe o analiza mai fina a unei societati traversate prin campurile si punctele ei. La Nemoianu (exilat in anii ’70 in Statele Unite) pare mai firesc ca realitatea de aici sa fie privita printr-un ochean de dincolo de Atlantic, decupand conturul Romaniei, nu si configuratia ei interioara. La Antohi, insa, m-as fi asteptat ca aceasta realitate romaneasca sa fie descompusa in cat mai multe dintre realitatile ce o alcatuiesc.

Tot initiatorului acestor „conversatii berlineze” i se poate reprosa minimalizarea voita (dar neargumentata) a platformei rezistentei prin cultura, inainte de 1989. Subiectul il urmareste pe Sorin Antohi, dovada ca il introduce si in discutii pe diferite alte teme. Astfel, analizand „supusenia” Bisericii Ortodoxe fata de puterea seculara, Virgil Nemoianu distinge intre preotii care, luandu-si in serios credinta, treceau prin niste „lupte existentiale launtrice” si, respectiv, cei care intampinau comandamentele ideologice, tezele Partidului unic, cu zelul unor oameni din Sistem. Pe aceasta corecta disociere, cade intrebarea cu raspunsul deja dat din partea interlocutorului: „Nu seamana cu «povestea rezistentei prin cultura»? Imperativul de a face cultura inalta pereat mundus si imperativul de a te tine de adevarurile fundamentale ale misticii religiei tale cu orice pret seamana izbitor. Sigur, e mai nobil sa urmaresti idealurile mistico-morale ale religiei decat pe acelea hedonist-estetice ale culturii, dar exista o anumita omologie structurala.” (p. 84).

Exista, intr-adevar, dar nu se intelege de ce Sorin Antohi e obstinat in a conota negativ aceasta rezistenta. Mai intai, calificand ca „hedonist-estetice” idealurile culturii, ignora, pe langa structurile ideologice prezente in discursurile culturale occidentale si recuperabile din insesi operele literare, componenta etica tot mai pronuntata a unor carti (de proza, poezie si critica literara) aparute in Romania paranoiei ceausiste. In situatia fara iesire de atunci, valoarea estetica filtra si deghiza (intr-un mod, uneori, aproape transparent) adevaruri istorice si sociale neconvenabile politicii regimului. Iar receptarea critica si publica le recupera pe acestea activ si proiectiv, transformandu-le in niste bunuri comunitare.

De remarcat si rasturnarea sofistica din formularea „a face cultura inalta pereat mundus”. Cultura inalta se facea si se consuma, in dictatura, nu cu pretul dezastrului general, ci exact impotriva sensului acestuia, imprimat de autoritate. Practic, se circumscria si se apara o zona mai libera de comunism decat celelalte; un profesionalism cat mai putin indatorat lozincilor; o arta cat mai degajata de „baza” si „suprastructura” regimului. A sustine, ca Sorin Antohi, ca romanele obsedantului deceniu scrise de Marin Preda, Nicolae Breban (?), Constantin Toiu si Augustin Buzura conturau un portret al anilor ’50 „mai sarac, mai mincinos si mai pervers decat «fresca» realist-socialista” din maculatura ideologizata a perioadei anterioare nu este o simpla eroare de diagnostic, ci o aplicatie literalmente penibila a teoriei sale. O teorie care discrediteaza rezistenta prin cultura din anii comunismului, pentru a pune in loc…

Ce?

 

Pe langa provocarile tematice si problematice din „Romania noastra”, provocator imi pare chiar dialogul-confruntare dintre cei doi intelectuali, cu pozitii sensibil diferite in spectrul ideologic. Virgil Nemoianu e un conservator luminat si nostalgic, un solid ganditor al substantei pe care se depun (dar din care ar trebui sa creasca) formele culturale si sociale. In schimb, Sorin Antohi este un liberal cum scrie la cartea schimbarii, a reformelor, a saltului inainte facut de intreaga societate prin activarea motorului individualist.

Fiecare dintre conlocutori, dialogand cu celalalt, isi ajusteaza putin opiniile si argumentele, reglandu-si totodata propria platforma pre-definita de principii si valori. In locul unor conversatii autiste, in care se tot „vorbeste”, dar nu se impartaseste un set minimal de repere, avem aici doua perspective ce raman bine precizate, dar se dovedesc pe tot parcursul volumului complementare.

O aceeasi tema abordata din mai multe unghiuri isi sporeste volumul si isi multiplica semnificatiile. Castiga, altfel spus, in complexitate. Pe de alta parte, cand doi sau mai multi intelectuali ajung, pornind de la tema respectiva, la concluzii asemanatoare, la un numitor comun, cresc garantiile de obiectivitate. Ceea ce plictiseste teribil in comentariile ideologilor cu agenda (indiferent de culoarea ei) este previzibilitatea 100% a „solutionarii” celor mai variate si deconcertante subiecte. Daca vom cauta solutii oferite de Nemoianu si Antohi in aceasta carte ce etaleaza si analizeaza atatea carente ale spatiului si spiritului public romanesc, vom constata ca ele nu apar in numar egal cu al problemelor diagnosticate. Iar atunci cand apar, solutiile nu sunt deloc simple si miraculoase, ci la randul lor complicate, etajate, solicitand un intreg parcurs de realizare.

Practic, prezentul postcomunist, in care s-au redescoperit si reasimilat valorile occidentale, a oferit un timp mai degraba al actiunii individuale inscrise pe un arc larg de cerc, decat un ragaz al reflectiei calme si sistematice pe marginea celor mai bune optiuni comunitare. Iar acest vesel haos al anilor ’90, in care fostii comunisti fac o originala economie de piata, taranistii se adreseaza alegatorilor urbani, nu rurali, iar cel mai crunt (in sensul de inflexibil) primar-premier se zbate sa ofere abonamente gratuite pe RATB pensionarilor metropolitani, vine dupa patruzeci de ani de „modernizare” socialista care a tras tara, socio-economic, cu un secol inapoi. Sorin Antohi disociaza cu subtilitate intre modernizarea fortata, „leninist-fordista”, a economiei romanesti, prin industrializarea triumfalista a lui Dej si Ceausescu, si, respectiv, demodernizarea violenta a societatii noastre, care a regresat pana la stadii ale decivilizarii. Procesul poate fi urmarit si in spatiul limbajului, cu cat mai avantat, mai insufletit partinic, cu atat mai lipsit de aderenta la realitatea si realitatile inconjuratoare. Iar aberatia socialismului nostru de stat este una consistenta. Mai intai ca socialismul Republicii nu a fost real, un reflex sau un derivat al vointei majoritatii, ci a fost impus cu forta, prin reduplicarea modelului sovietic. Iar apoi, el nu a fost… social, nereflectand in nici un fel o diversitate a societatii, ci stricta ei tipizare.

De aici cred ca apar si glisajele in suprapunerea discursurilor intelectualilor de stanga: azi si ieri, in Est si in Vest. Socialistul occidental avea si are un plus de compasiune si asistenta pentru categoriile defavorizate de politicile liberale. Socialistul rasaritean trebuia sa aiba un prinos de recunostinta si obedienta pentru clasa „conducatoare” a proletariatului, in fapt pentru dictatorul local ce actiona dupa bunul lui plac, in numele ei. Socialismul vestic il vad ca pe un surplus al democratiei stabile si prospere, un castig, un bonus istoric al ei. Socialismul estic va ramane in arhive prin varianta lui grotesca, ilustrata si furnizata de oficialitate: aceea de contrafacere grosolana a stangii umaniste, prin „etica si echitatea socialista” din intregul lagar. El n-a venit, la noi, in urma libertatilor democratice, ci s-a instalat in locul lor. In Occident, liberalismul si socialismul se presupun reciproc si se completeaza, intr-o durata suficienta de lunga pentru a se fi ajuns la diversificare si armonizare sociala. In sfera de influenta sovietica, socialismul a insemnat lichidarea liberalismului, iar revenirea acestuia din urma a fost posibila abia dupa destramarea U.R.S.S.

Aceasta insemna, vai!, Stanga confiscata si rastalmacita inainte de 1989. Ce inseamna ea astazi, pentru intelectualii mai tineri care au avut sansa de a calatori si a face studii in strainatate? Dupa o pagina de o acuitate remarcabila, Sorin Antohi ofera fisa de diagnostic: „as vrea sa revenim la domeniul nevralgic: cel al orientarilor majore de natura doctrinara, ideologica, filozofico-politica. In domeniul analizelor politice, de la studiul sistemelor si practicilor electorale la statistica, de la alte tipuri de analiza cantitativa la studii de risc pe piata financiara, treptat, au aparut specialisti. Aceste discipline fiind destul de bine structurate, codificate, cuantificate, se pot invata intr-un timp relativ scurt, chiar ca autodidact. Cei care aveau capacitatea si disciplina de a invata un limbaj de specialitate, oricare ar fi fost el, au mai invatat unul. Dar continuam sa stam rau in sfera marilor decupaje abstracte, marilor forme mentale, marilor idei si paradigme care ar trebui sa organizeze reflectia si practica sociala, precum si sa ajunga pana in adancul ocupatiilor concrete. Aici domneste confuzia cea mai adanca. Statistic, foarte multi romani au ajuns sa studieze in universitati americane, acolo, tot statistic vorbind, au fost expusi mai ales la o anumita cultura academica de stanga. Cand au incercat sa se defineasca si sa se afirme in competitia cu generatiile anterioare din Romania, numerosi tineri au folosit drept vehicul de ascensiune sociala forme tot mai rigide ale stangii americane, mergand pana la forme radicale de corectitudine politica. Fara indoiala, era nevoie sa ne diversificam, sa ne individualizam si sa introducem la noi pluralismul ideologic, metafizic, estetic, politic din societatile avansate. Sunt cu totul pentru. Problema este ca noi am importat, mi se pare, mai ales versiuni radicale. Romania este un teritoriu periferic in care se infrunta versiunile radicale pana la caricatura ale unor idei si ideologii care in contextul lor natural de existenta, chiar cand devin rigide, sunt parca mai putin pernicioase. Extrase din context, transformate in chestiuni de principiu plutind la o mare distanta de procesele reale din societatea romaneasca, toate aceste idei sunt o frana in calea democratizarii, nu un motor al ei.” (pp. 139-141). Recunoasteti peisajul?

Situatia de pe Dambovita, a corectilor politic care n-au calcat o data intr-o comunitate de tigani si al caror interes pentru categoriile defavorizate e mai mult lucrativ decat compasiv, ii ridicase oricum mingea la plasa conservatorului Nemoianu. Acesta inscrie caricatura (post)modernizarii autohtone in spatiul unei comparatii strivitoare cu modelul occidental si nord-american. Raportarea comparativa e in spatiu, dar si in timp: „O serie intreaga dintre lucrurile noi care sunt pe cale de introducere in Romania, inclusiv feminismul, protectia homosexualilor s.a.m.d. au aparut in Europa Occidentala si in America de Nord cam prin 1980-1985. De ce n-au aparut ele in 1945? Foarte simplu. Pentru ca, in momentul respectiv, Europa Occidentala, chiar si America, erau ocupate sa se reconstruiasca economic si social dupa dezastrul razboiului, dupa dezastrul dictaturilor etc. N-aveau timp de lucruri de felul acesta, de tot felul de fasoane. In momentul in care au ajuns la un nivel de afluenta, de soliditate, de surplus de proteine, au avut timp sa se ocupe si de lucruri mai subtile. Ei bine, in Romania vad petrecandu-se lucrul exact invers. In loc sa puna accentul pe o dezvoltare economica solida, pe o reconstruire a fundamentelor institutionale si de structurare ale societatii, optiunile sunt exact pe ultima faza, cea pe care occidentalii europeni, mult mai intelepti, au asteptat 40 de ani buni pana cand au inceput sa o abordeze. Nu ma lansez acum in judecati etico-sociale. Spun numai ca e vorba de prioritati. Vorba marxistului: baza preceda suprastructura.” (p. 111). De remarcat si finalul ludic al interventiei, care preia exact marxismul revizitat si actualizat in universitatile americane…

Cei doi intelectuali de calibru se simt, evident, bine in aceste convorbiri berlineze despre tara lor si a noastra, ca si despre oportunitatile ei, atatea cate sunt. Dar bine nu inseamna comod. Ambii analisti sunt permanent in priza unui dialog care nu vehiculeaza clisee, ci incearca, dimpotriva, sa le demonteze, creand culoare teoretice noi si cautand resorturi pentru o veritabila initiativa romaneasca. Nu se spun vorbe goale in aceasta carte de o mare densitate; si nu se patineaza deloc pe suprafata exterioara, comoda jurnalistic, a Romanismului exceptional in bine sau in rau.

La derapajele si carentele nationale, solutiile aplicabile pot fi autohtone, dar si straine: verificate, adica, in imprejurari anterioare de comunitati si tari aflate atunci in conditii similare. Prin Romania noastra, formula generoasa si cartea in sine care incearca sa o circumscrie, nu se exclud optiunile si rezolvarile lor: ale acelor societati mai avansate spre care tindem ciclic. Sorin Antohi trece in revista modernizarile succesive ale Principatelor si, apoi, ale Romaniei devenita Mare, aproape sincronizata cu Occidentul inainte de al doilea razboi mondial. Agentii modernizarii au fost, initial, fanariotii (1730-1780), ulterior rusii (dupa 1828), apoi (desi Antohi nu-l mentioneaza) un neamt care s-a numit Carol I; in fine, cu o trista ironie, sovieticii despre care discutam anterior. Prin urmare, elementele si paradigmele racordarii noastre la modernitate sunt preponderent „exogene” – ceea ce si conservatorismul lui Nemoianu, si liberalismul „prin noi insine” al lui Antohi, si cititorul insusi, indiferent de convingerile lui, constata si accepta.

Date fiind asemenea episoade si secvente istorice de modernizare cu forta, dinspre afara spre interior si de sus in jos, pe calea ocupatiei, a autoritarismului sau baremi a autoritatii (iar nu a Cetateanului tot mai liber si mai responsabil), traseul poticnit al Romaniei si reactiile amestecate, impure, ale autohtonistilor rezistenti, devin explicabile. Referitor la modernizarea Romaniei, ne putem intreba: „Care modernizare?”, sau: „Ce fel de modernizare?”. Insa nici apelul la Traditia noastra nu ne va scoate din impas. Care traditie? Care dintre traditii? Cea grecizanta, cea slavona, cea francofila, cea jdanovista sau cea globalista, in curs de constituire? Va trebui, odata si-odata, sa acceptam acest adevar pentru mine dureros: ca, asa cum bonjuristii au studiat la Paris, junimistii la Viena si Berlin, proletcultistii la Moscova si stangistii de azi, la varii universitati americane, Traditia noastra cu majuscula se formeaza si se muleaza dupa modelul extern in a carui orbita intram pentru o anumita perioada.

Sentimentul ca totul se reia de la zero, ca institutiile trebuie reconstruite si spatiul nostru public, reconfigurat si restructurat, este dat nu numai de inconstanta, de faimoasa superficialitate romaneasca, ci si de orientarile succesive, in afara oricarui organicism, spre diferite culturi-magnet cu care ne identificam pana la atrofierea simtului critic. O observatie patrunzatoare a lui Sorin Antohi e ca valurile de romani care muncesc in ultimii ani in Italia si Spania pot corecta mimetismul galic, mutandu-ne din fantasma aspiratiei francofone in realitatea asemanarilor cu meridionalii: „E interesant cum se corecteaza astfel si o eroare istorica: in zorii modernizarii sale, Romania a optat pentru Franta, pentru ca Parisul si cultura franceza aveau o forta de iradiere colosala, iar Franta avea un rol geopolitic decisiv la gurile Dunarii. Dar noi, de fapt, temperamental si lingvistic, societal si comunitar, suntem mai apropiati de italieni. Asadar, dupa un ciclu de 150 de ani de la «descoperirea Occidentului», s-ar parea ca va avea castig de cauza primul Ion Heliade-Radulescu. (…) Vad asta acum si in limba: se inmultesc italienismele. Iar cultura populara include tot mai multe influente italiene, de la muzica si moda la bucatarie. Se poate spune ca asistam la o relatinizare tardiva – si spontana” (p. 63). Sa mai acceptam (vorba lui Antohi: „statistic”) ca, asa cum noi ne simtim bine in cizma italica, turcii si arabii se simt destul de bine la Bucuresti. Cu toate aceste linii de culoare, tabloul romanesc capata o dimensiune globalista, pastrand insa si un specific sudic-oriental de care n-ar trebui sa ne rusinam.

O carte substantiala si pasionanta, aceasta „Romania noastra”, ce se incheie exact in punctul din care ne-am putea pune pe treaba.

Sursa: http://revistacultura.ro

Puncte preluare anunturi  "Evenimentul Regional al Moldovei"  in Iasi

<<Click pe locatie pentru detalii>>

Adauga comentariul tau

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Security Code
Imagine noua

ULTIMA ORA
BANCUL ZILEI

00:45

CTP IASI- Totul pentru sanatatea ta!

„EuroBusiness LRJ” S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ”FANYON”S.R.L., conform Hotărârii nr. 120/02.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 2172/113/2017, de către Tribunalul Brăila, organizează în zilele de 20.08.2020, 10.09.2020, 24.09.2020, 08.10.2020, 22.10.2020, respectiv 05.11.2020, ora 14:00, la sediul ales al lichidatorului judiciar din Bucuresti, Bd. Magheru, nr. 31, et. 1, cam. 25, Sector, licitații în vederea valorificarii următoarelor bunuri imobil și mobile, proprietatea debitoarei: BUN IMOBIL, PREȚ DE PORNIRE LA LICITAȚIE (EUR, fără TVA). Proprietate imobiliară, teren, căsuțe de vacanță și anexe, situată în Sat Dragosloveni, Com. Soveja, Jud. Vrancea, înscrisă în CF nr. 50048 a Com. Soveja, compusă din: Teren intravilan în suprafață de 2.438,00 mp, amplasat în Sat Dragosloveni, Com. Soveja, Jud.Vrancea, CF nr. 50048 a Com. Soveja, nr. cad.50048, Construcția C1-magazie, nr. cad.50048-C1Sc=67,00 mp, Construcția C2-anexă, nr. cad.50048-C2, Sc=170,00 mp, Construcția C3-magazie, nr. cad50048-C3, Sc=12,00 mp, Construcția C4-grup sanitar, nr. cad.50048-C4, Sc=17,00 mp, Construcția C5-bucatarie, nr. cad.50048-C5, Sc=24,00 mp, Construcția C6-umbrar lemn, nr. cad.50048-C6, Sc=9,00 mp, Construcția C7-umbrar lemn, nr. cad.50048-C7, Sc=9,00 mp, Construcția C8-casă de vacanță, nr. cad.50048-C8, Sc=15,00 mp, Construcția C9-casă de vacanță, nr. cad.50048-C9, Sc=14,00 mp, Construcția C10-club, nr. cad.50048-C10, Sc=64,00 mp, Construcția C11-casă de vacanță, nr. cad.50048-C11, Sc=15,00 mp, Construcția C12-casă de vacanță, nr. cad.50048-C13, Sc=15,00 mp, Construcția C13-casă de vacanță, nr. cad.50048-C13, Sc=65,00 mp, Construcția C14-casă de vacanță, nr. cad.50048-C14, Sc=15,00 mp, Construcția C15-casă de vacanță, nr. cad.50048-C15, Sc=15,00 mp, Construcția C16-casă de vacanță, nr. cad.50048-C16, Sc=65,00 mp, Construcția C17-casă de vacanță, nr. cad.50048-C17, Sc=15,00 mp, Construcția C18-casă de vacanță, nr. cad.50048-C18, Sc=15,00 mp, Construcția C19-casă de vacanță, nr. cad.50048-C19, Sc=65,00 mp, Construcția C20-casă de vacanță, nr. cad.50048-C20, Sc=28,00 mp, Construcția C21-magazie, nr. cad.50048-C21, Sc=145,00 mp, Construcția C22-casă de vacanță, nr. cad.50048-C22, Sc=51,00 mp, Construcția C23-casă de vacanță, nr. cad.50048-C23, Sc=35,00 mp și Construcția C24 - wc, nr. cad.50048-C24, Sc=17,00 mp. 65.110,50 BUNURI MOBILE PREȚ DE PORNIRE LA LICITAȚIE (EUR, fără TVA) CARUCIOR + CUVA 7,27, MASINA GLAZURAT CIOCOLATA 3.236,26, Masina cernut faina 46,49, CARUCIOARE CU NIVELE pt cuptor 211,55, CUPTOR POLINI MOD.80100 211,55, CUPTOR POLINI MOD.8080190 211,55, CUPTOR ROTATIV ROTO 6080SR.200SC 2.531,01, CUPTOR WERNER REA 1280, 211,55, CUPTOR WERNER REA 1280, 211,55, MASINA ROTATIVA ROTOFORM, 4.489,66, Moara ptr. Preg. Probelor, 767,59, Balanta analitica, 412,62, Echip. Ptr. Determ. Aciditatii, 570,56, Etuva, 215,59, Balanta tehnica 176,30, Sist. Automat ptr. Determ. Azot 2.761,19, Sist. Autom. Ptr. Determ. Gras 2.563,97, Distilator apa 550,82, Aparat perf. Pt.Deter. Cant. De z 1.605,07, Incinta termostatare probe 471,85, Sistem aut. Amb. Prod. Gr.IP600 21.265,94, Aparat de realiz. Mixuri pt. Ret 3.026,27, Malaxor spiral cuva rabatabil 4.821,88, Linie pentru obtinere covrigi 57.418,17, Camera racire semifabricat 3.446,86, Cuptor rotativ, 7.048,60 Cuptor rotativ 7.048,60, Cuptor rotativ 7.048,60, Cuptoar rotativ 7.048,60, Cuptor rotativ 7.048,60, Cuptor rotativ 7.048,60, Cuptor rotativ 7.048,60, Masina de glazurat si uscat turta dulce 8.830,77, DEDURIZATOR FD-25, 418,00, LINIE PENTRU OBTINEREA CROCHETE 105.250,22, LINIE PENTRU OBTINERE COVRIGI 74.381,28, MALAXOR 7.023,99, Oala fierbere 233,69, DULAP FRIGORIFIC 381,22, AGENT FRIGORIFIC 77,01, ECHIPAMENT MIXER PLANETAR 8.207,35, MASINA PADO PT FURSEC SI TURTA 12.311,02, Masina taiat foi nap -Doina 263,51, Masina taiat nuga 441,19, Cuptor rotativ 2.078,25, CUPTOR FOI 12.232,98. Toate condiţiile de participare la licitaţie şi condiţiile de adjudecare se regăsesc în caietele de sarcini care pot fi procurate on-line de la lichidatorul judiciar, contravaloarea acestora fiind de 2.380,00 RON, TVA inclus, pentru bunuri mobile și 2.380,00 RON, TVA pentru bunul imobil/caiet de vanzare, dovada achiziţiei acestora fiind obligatorie pentru participarea la licitaţie, plata acestora efectuându-se în contul lichidatorului judiciar, nr.:RO93BUCU1031215949892 RON, deschis la Alpha Bank Iaşi. Persoanele care doresc să se înscrie la licitaţie au obligaţia de a depune garanţia de participare la licitaţie de 10% din preţul de pornire al licitaţiei, plata acesteia efectuându-se în lei, la cursul BNR din data plății în contul de lichidare al ”FANYON”S.R.L., nr.: RO76BUCU1032235342465 RON, deschis în lei la Alpha Bank S.A. Înscrierile la licitație se pot face până în preziua licitaţiei (zilele de miercuri), ora 14:00, scrisoarea de participare la licitaţie, împreună cu toate documentele menţionate în caietele de sarcini, urmând a fi trimise on-line pe adresele de e-mail : vanzari@lrj.ro și stefania.nitu@insolvency.ro. Vizitarea şi prezentarea activelor se poate face doar în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în fiecare zi de luni până vineri, cu acceptul lichidatorului judiciar, la locul în care acestea se află. Lichidatorul judiciar va permite accesul ofertanţilor care vor achiziţiona caietul de sarcini, doar în prezenţa unui reprezentant al acestuia şi la solicitarea scrisă prealabilă însoţită de o programare în acest sens. Reprezentanţii lichidatorului judiciar vor furniza toate informaţiile suplimentare disponibile către cei care au achiziţionat caietul de sarcini. Vizualizarea activului imobil, respectiv a bunurilor mobile, este o condiție obligatorie pentru participarea la licitații. Informaţii suplimentare se pot obţine de pe site-ul lichidatorului judiciar.: www.lrj.ro, telefon: 0733.683.702, e-mail: vanzari@lrj.ro, telefon: 0737.242.544, e-mail: stefania.nitu@insolvency.ro, telefon: 0747.012.820, e-mail: paula.stoian@fanyon.ro.
„EuroBusiness LRJ ”S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ”FANYON”S.R.L., conform Hotărârii nr. 120/02.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 2172/113/2017, de către Tribunalul Brăila, organizează în zilele de 20.08.2020 și 10.09.2020, ora 14:00, la sediul ales al lichidatorului judiciar din Bucuresti, Bd. Magheru, nr. 31 ,et. 1, cam. 25, Sector 1, licitații în vederea valorificarii următorului bun imobil, proprietatea debitoarei: BUN IMOBIL, PREȚ DE PORNIRE LA LICITAȚIE (EUR, fără TVA) ,,Fabrica de dulciuri FATA MOȘULUI”, proprietate compusă din teren și construcții cu destinație nerezidențială, împreună cu bunurile mobile integrate, mijloacele fixe, obiectele de inventar și activele necorporale, situată în Sat Baldovinești, Com. Vădeni, Jud. Brăila, CF nr. 70378 a Com. Vădeni, astfel: 962.727,20. 1. Teren și construcții cu destinație nerezidențială 727.711,20. a. Teren intravilan, în suprafață de 4.507,00 mp, amplasat în Sat Baldovinești, Com.Vădeni, Jud. Brăila, nr. cad.70378, CF nr. 70378 a Com. Vădeni 30.720,00. b. Construcția C1, cu destinație secție producție, nr. cad.70378-C1, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=278,30 mp, cu regim de înălțime P+1E 42.613,60. c. Construcția C2, cu destinație secție producție, nr. cad.70378-C2, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=278,45 mp, cu regim de înălțime P+1E 42.644,00. d. Construcția C3, cu destinație depozit ambalaje, nr. cad.70378-C3, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=501,10 mp, cu regim de înălțime P 17.497,60. e. Construcția C4, cu destinație pavilion administrativ, nr. cad.70378-C4, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=149,75 mp, cu regim de înălțime P+1E 39.305,60. f. Construcția C5, cu destinație depozit produse finite, cu nr. cad.70378-C5, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=130,75 mp, cu regim de înălțime P 5.312,80. g. Construcția C6, cu destinație anexă depozitare, nr. cad.70378-C6, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=294,00 mp, cu regim de înălțime P 5.279,20. h. Construcția C7, cu destinație de spații de producție și depozitare, nr. cad.70378-C7, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=449,00 mp, cu regim de înălțime P+1E 74.085,60. i. Construcția C11, cu destinație hală producție, nr. cad.70378-C11, CF nr. 70378, a Com. Vădeni, cu Sc la sol=530,00 mp și Sc desfășurată=2.120,00 mp, cu regim de înălțime D+P+1E+M 359.211,20. j.Construcția C12, cu destinație anexă tehnologică, nr. cad.70378-C12, CF nr. 70378, Com. Vădeni, cu Sc la sol=155,00 mp și Sc desfășurată=620,00 mp, cu regim de înălțime D+P+1E+M 111.041,60 2. Bunuri mobile integrate (lista completă poate fi vizualizată pe site-ul lichidatorului judiciar www.lrj.ro) 102.312,00. 3. Bunuri mobile constând în mijloace fixe și obiecte de inventar (lista completă poate fi vizualizată pe site-ul lichidatorului judiciar www.lrj.ro) 98.304,00. 4.Active necorporale: mărci, desene și modele 34.400,00. Activul imobil, ”Fabrica de dulciuri FATA MOȘULUI” se vinde doar în bloc, ca activ funcțional. Prețurile nu includ TVA. Urmează a fi făcută aplicabilitatea dispozițiilor art. 292, (alin.2), lit. F, din Codul Fiscal, în măsura aplicabilității. Toate condiţiile de participare la licitaţie şi condiţiile de adjudecare se regăsesc în caietul de sarcini care poate fi procurat on-line de la lichidatorul judiciar, contravaloarea acestuia fiind de 2.380,00 RON, TVA inclus, dovada achiziţiei acestuia fiind obligatorie pentru participarea la licitaţie, plata acestuia efectuându-se în contul lichidatorului judiciar, nr.:RO93BUCU1031215949892RON, deschis la Alpha Bank Iaşi. Persoanele care doresc să se înscrie la licitaţie au obligaţia de a depune garanţia de participare la licitaţie de 10% din preţul de pornire al licitaţiei, plata acesteia efectuându-se în lei, la cursul BNR din data plății în contul de lichidare al ”FANYON”S.R.L., nr.:RO76BUCU1032235342465RON, deschis în lei la Alpha Bank S.A. Înscrierile la licitație se pot face până în preziua licitaţiei, ora 14:00, scrisoarea de participare la licitaţie, împreună cu toate documentele menţionate în caietul de sarcini, urmând a fi trimise on-line pe adresele de e-mail: vanzari@lrj.ro și stefania.nitu@insolvency.ro.Vizitarea şi prezentarea activului se poate face doar în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în fiecare zi de luni până vineri, cu acceptul lichidatorului judiciar, la locul în care acestea se află. Lichidatorul judiciar va permite accesul ofertanţilor care vor achiziţiona caietul de sarcini, doar în prezenţa unui reprezentant al acestuia şi la solicitarea scrisă prealabilă însoţită de o programare în acest sens. Reprezentanţii lichidatorului judiciar vor furniza toate informaţiile suplimentare disponibile către cei care au achiziţionat caietul de sarcini.Vizualizarea activului imobil este o condiție obligatorie pentru participarea la licitații. Informaţii suplimentare se pot obţine de pe site-ul lichidatorului judiciar: www.lrj.ro, telefon: 0733.683.702,e mail: vanzari@lrj.ro, telefon: 0737.242.544, mail: stefania.nitu@insolvency.ro, telefon: 0747.012.820, mail: paula.stoian@fanyon.ro.
Ultima piesa de teatru scrisa de William Shakespeare, descoperita din greseala in biblioteca unui colegiu
26/09/2020 11:18

John Stone, profesor de filologie si comunicare la Universitatea din Barcelona, cerceta lucrari de filozofie din secolul al XVIII-lea, la Colegiul Regal Scotian din Salamanca, Spania, cand a dat peste un volum ...

 Valoarea Premiului Nobel, majorată cu 110.000 de dolari
24/09/2020 12:38

  Laureaţii prestigioaselor premii Nobel din acest an vor primi o sumă suplimentară de 1 milion de coroane suedeze (110.000 de dolari), a anunţat directorul fundaţiei care atribuie aceste trofee. Pr ...

Expoziția temporară „Treceri”, la Muzeul Etnografic al Moldovei
24/09/2020 09:45

 Complexul Muzeal National „Moldova” Iaşi - Muzeul Etnografic al Moldovei organizează, in parteneriat cu Departamentul de Etnologie (Arhiva de Folclor a Moldovei si Bucovinei) din cadrul Inst ...

 Un artist apreciat de Casa Christie’s expune la Iași
24/09/2020 07:01

  Complexul Muzeal National „Moldova” Iaşi, Casa de licitatii Vikart si Uniunea Artistilor Plastici din Romania invită iubitorii de artă, in perioada 23 septembrie-11 octombrie, la expoziti ...

 „Bărbatul cu trei picioare”, spectacol-lectură la Teatrul Național Iași
23/09/2020 12:00

  Proiectul teatral LECTURI³ continuă in noua stagiune cu spectacolul-lectură „Bărbatul cu trei picioare”, de Mircea M. Ionescu, in regia lui Ion Sapdaru. Reprezentatia va benefic ...

JUNIMEA a primit premiul național „Editura anului 2019”
21/09/2020 13:34

JUNIMEA a primit premiul national „Editura anului 2019”, acordat de Asociatia Revistelor, Imprimeriilor si Editurilor Literare. Juriul pentru decernarea premiilor A.R.I.E.L., pe anul 2019, ...

 Două filme în premieră, pe terasa acoperiș a Ateneului Național din Iași
16/09/2020 19:27

  Filmele in aer liber pot fi văzute si săptămana aceasta in cele trei spatii de proiectie: terasa acoperis a Ateneului National din Iasi, Casa Ghica-Callimachi si Centrul de evenimente Agora. Cinefili ...

 Doliu în lumea artistică - a murit cel mai vârstnic actor al teatrului din Constanța
16/09/2020 14:42

  Alexandru Mereuţă, cel mai in varstă actor al Teatrului de Stat din Constanţa, a murit.Cunoscut ca Nea Alecu, actorul care ajunsese la 93 de ani, a realizat o impresionantă galerie de personaje pli ...

 S-au pus în vânzare primele bilete pentru Festivalul de Teatru pentru Tineri
16/09/2020 13:16

  Primul set de bilete pentru cateva din spectacolele editiei cu numărul XIII a Festivalului International de Teatru Pentru Publicul Tanăr (FITPT) tocmai s-au pus in vanzare. Genericul FITPTI 2020 est ...

 Instalație multimedia dedicată lui Rembrandt, expusă la Muzeul Ermitaj
16/09/2020 12:59

  Regizorul rus Aleksandr Sokurov, laureat cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia in 2011, a prezentat la celebrul Muzeu Ermitaj din Sankt Petersburg o instalaţie multimedia consacrată tabl ...

CTP IASI- Totul pentru sanatatea ta!

Aboneaza-te la cele mai noi stiri din Regiunea Moldovei