De azi, România va fi inundată! De lapte, miere şi vin...

 

Dorian OBREJA

Să nu cumva să vă întrebaţi care e temeiul afirmaţiei din titlul acestor rânduri – asta ar însemna că nu sunteţi la curent cu noutăţile! Dacă sunteţi, cumva, vinovaţi de aşa ceva, vă iert şi informez că ieri, pe plaiurile mioritice, au avut loc alegeri locale. Drept urmare, de azi, câştigătorii funcţiilor de conducere pe plan local - preşedinţi de consilii judeţene, primari şi consilieri locali -  aproape că se pot considera (re)instalaţi în funcţii pentru următorii patru ani, sau mai puţin, având în vedere că prognozatul mare absenteism va duce la oarece lipsă de legitimitate & reprezentativitate şi, de aici, la posibile alegeri anticipate...

Mai înainte, însă de a curge râurile de lichide amintite în titlu, se vor auzi bubuituri la sediile partidelor învingătoare. Nu vă speriaţi, zgomotele vor proveni de la desfacerea sticlelor de şampanie. În schimb, la sediile partidelor învinse, vor curge râuri de lacrimi (după banii – în multe cazuri, negri – cheltuiţi de pomană), se vor auzi scrâşnete din dinţii strânşi, printre care se vor strecura ziceri tradiţionale, cunoscute sub numele de înjurături.

Veţi avea, însă, motiv să (mă) întrebaţi de ce la cunoscuta sintagmă „lapte şi miere” am adăugat şi vin. Simplu: pentru că primele produse sunt destinate mai ales copiilor sau celor cu mintea lor, ori le trebuie dat ceva şi celor maturi pentru a ajunge să creadă în basme.

Pe tot parcursul campaniei electorale (oficial, căci, neoficial, de vreun an încoace) partidele şi candidaţii lor ne-au umplut de promisiuni mai ceva decât căpuşele pe oi (deloc întîmplătoare formula finală!). Unele, gogonate de tot, altele rizibile – iar cele mai multe, cu certitudine, uitate chiar de a doua zi după instalare de către cei care le-au emanat.

La Bucureşti, unul dintre candidaţi zicea că, în patru ani, salariile locuitorilor de acolo trebuie să ajungă la 1.400 euro pe lună. Cum? Angajându-i pe toţi la primărie şi făcându-le asemenea lefuri, sau dându-le banii din averea personală (compusă, în linii mari, dintr-un teren la Predeal şi o maşină din 1986)? El trăieşte, cu prietena sa, într-un apartament închiriat! Tare îmi plac mie cei care dau sfaturi altora cum să facă bani, dar nu oferă şi exemplul personal adecvat. Ca să nu mai vorbesc de discriminare: adică de ce doar ăia de pe Dâmboviţa să aibă asemenea venituri, sunt mai şmecheri?

Într-o altă (ex-)capitală, a Moldovei, un candidat afirma că „ în 2016 am avut un populism ieşit din comun – s-a promis orice, inclusiv autostradă suspendată, tuneluri, spitale (şi Bahlui navigabil, aş aminti eu). Nu s-a întâmplat nimic, şi suntem în 2020”, adăugând că „va ieşi din politică până în 2024, dacă până atunci nu se va întîmpla nimic cu autostrada Iaşi - Târgu Mureş şi cu  şoseaua de centură a municipiului”. Impresionat! Stupefiantă, însă, o altă promisiune, aceea ca „analfabetismul să nu plece niciodată din oraşul nostru”. Doamne fereşte! Pentru că veni vorba de Domnul şi de principalul său rival, Dr., nici principala sa competitoare nu s-a lăsat mai prejos, dorind ca Iaşul să fie „un hub...” – e greu de înţeles de ce ditamai profesoara de română (şi cu doctorat) nu a găsit un corespondent autohton, precum „buricul pământului”; apropo de titulatura candidatei, cea de prof.dr. trimite cu gândul la un cadru universitar, ceea ce nu e cazul, mai corect fiind dr.prof.

Lista promisiunilor de tot felul e foarte lungă. Nu însă ele sunt importante, ci dacă măcar o parte a lor va fi materializată. Vom trăi, vedea şi comenta!

P.S. Ştiind cât durează centralizarea datelor la alegerile locale, am preferat să las pentru mâine comentariile privitoare la rezultatele acestora.

Citește și Până la ultimul vot! Nimeni nu-şi asumă înfrângerea!