Dorothy L. Sayers – Cinci piste false

Dorothy Leigh Sayers (1893, Oxford – 1957, Essex) face parte, cu siguranta din galeria scriitorilor de romane politiste cu renume mondial, alaturi de Agatha Christie, Georges Simenon si altii. Celebra scriitoare a studiat limbile moderne si literatura medievala la Oxford. In 1923 Dorothy L.Sayers incepe sa publice seria de romane politiste clasice Aventurile lordului Peter Wimsey, insumand un total de cincisprezece volume. Dintre volumele seriei amintite fac parte si Unnatural Death (O moarte suspecta) si Five Red Herrings (Cinci piste false), carti aparute la Editura Nemira.

Dorothy L. Sayers, mare amatoare de literatura politista, a fost membra a Detection Club, alaturi de Agatha Christie si John Dickson Carr. Cinci piste false, publicat prima oara in 1931, prezinta cititorului un nou caz care trebuie rezolvat de autoritati cu ajutorul nepretuit al celebrului detectiv britanic, lordul Peter Wimsey. Cititorul poate fi de acord, fara rezerve, cu descrierea facuta de P.D. James referitoare la personajul principal al cartii, lordul Peter Wimsey ca fiind un personaj excentric – bibliofil, meloman – ale carui calitati (putere de intelegere, intuitie, intelepciune, metode stiintifice de investigare a unor crime etc.) dublate de ajutorul valetului sau Bunter si de eforturile politiei il conduc spre descoperirea faptasilor si a celor mai ascunse mobiluri ale crimei. Aristocratul Wimsey da dovada de rabdare si calm in rezolvarea cazurilor la care participa, impresionand prin atitudinea, prestanta si hotararea afisate de-a lungul unei anchete, pe langa evidentele calitati necesare unui detectiv.

Actiunea se petrece, in linii mari, intr-o zona rurala din Regatul Unit, o localitate scotiana, unde majoritatea membrilor comunitatii sunt pescari si pictori, iar obiceiurile unor bautori de whiskey nu lipsesc. Intriga romanului o reprezinta elucidarea imprejurarilor in care a murit Campbell, un membru certaret al satului si antipatizat de foarte multe persoane. La inceput indiciile par sa conduca spre un accident banal, trupul neinsufletit al lui Campbell fiind descoperit langa un rau, la marginea caruia se afla un fel de poteca abrupta catre locul unde, conform presupunerilor, persoana decedata incepuse pictarea unui tablou.

Romanul, elaborat pe parcursul a 29 de capitole, are o desfasurare a evenimentelor bine gandita, cu fiecare pagina parcursa intensitatea crescand si starea de tensiune sau imprevizibil ‘fortand’ pe oricare cititor sa nu lase cartea din mana, pentru a putea afla deznodamantul anchetei intreprinse de politie si lordul Peter Wimsey. Stilul clasic emanat de paginile romanului nu mi se pare a fi unul care sa pacatuiasca prin detalii inutile sau alte trasaturi, autoarea obtinand in opinia mea o combinatie echilibrata intre ritmul sustinut al actiunii si evocarea sau descrierea unor amanunte, care se dovedesc esentiale si necesare in ansamblul povestii.

Dupa ce se descopera un semn pe tampla lui Campbell si se face autopsia cadavrului, se va lua in serios si eventualitatea crimei, urmand sa se caute posibilii martori si persoanele care ar fi avut resentimente fata de persoana respectiva. Drumul spre solutionarea cazului este unul destul de anevoios, mai ales ca suspectii, printre care este gasit si criminalul, sunt 6 pictori din zona – Graham, Farren, Strachan, Gowan, Waters si Ferguson, chiar vecinul lui Campbell. Fiecare dintre acestia are un alibi mai mult sau mai putin credibil, insa datoria politiei este verificarea oricarei piste disponibile. Urmarea, indeajuns de logica, este necesitatea eliminarii din calcul a celor 5 piste false pentru descoperirea ucigasului. Suspectii vor fi interogati, toti oferind cate o relatare proprie a intamplarilor precedente serii in care Campbell a fost vazut viu ultima oara si alibiurile de rigoare. Un fapt ciudat este constituit de disparitia pentru o vreme a unuia din personajele suspectate de crima, lucru ce poate trada anumite motive sau temeri, dar si amplifica suspiciunea reprezentantilor legii. Treptat se contureaza 5 teorii distincte, cate una pentru sergentul Dalziel, inspectorul Macpherson, seful de politie Maxwell, agentii Duncan si Ross.

Lordul Peter Wimsey, desi va aprecia cele cinci teorii referitoare la faptas sau posibilul vinovat, va darama rand pe rand toate aceste piste false urmarite, punand la cale reconstituirea presupusei crime si argumentarea logica a banuielilor sale prin elemente diverse- tehnici stiintifice, instalarea unei echipe, conduse de Wimsey, in casa lui Ferguson (vecinul celui mort, Campbell), folosirea indiciilor si dovezilor deja existente, ca si utilizarea flerului, sireteniei si experientei. Putem spune ca Wimsey se foloseste si de psihologic pentru a-l atrage in capcana pe vinovat.

Rezultatul imprevizibil al anchetei, demontarea presupunerilor false cu naturalete, perseverenta lordului pentru rezolvarea anchetei, eventualul pericol de a fi atacat (pentru anchetatori, si in mod special pentru Wimsey) de criminal samd. sunt o mica parte din caracteristicile definitorii ale talentului si calitatilor scrierii lui Dorothy L. Sayers.

Multitudinea factorilor si obstacolelor intalnite de reprezentantii legii se depaseste prin iscusinta nativa a lordului Wimsey si prin gasirea unor argumente solide si demonstratii infailibile care duc in final la reusita. Un element demn de mentionat este graiul specific al scotienilor, evident in roman prin traducerea inspirata, un fel de moldoveneasca a romanilor. Pentru a concluziona, tot ce as mai putea spune este ca fanii genului sau ai autoarei vor fi multumiti de alegerea lor legata de  o lectura memorabila, si anume clasicul roman politist Cinci piste false.

Sursa: http://nemirabooks.ro