Comedia tragică a unei investiţii tipic româneşti: bazinul olimpic din Gradinari

* „la omul sărac nici boii nu trag”, cam aşa s-ar putea rezuma povestea tragică a bazinului olimpic de înot din Iaşi * la 23 de ani de la demararea investiţiei, şantierul construcţiei este o ruină părăsită de guvern, de autorităţile locale şi de şansă, deşi s-a cheltuit peste un milion de euro * acum şase luni, ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei” a prezentat situaţia investiţiei, iar de atunci nicio cărămidă nu a fost mutată * cu 17 parlamentari ieşeni la guvernare, obiectivul nu a primit niciun leu, ceea ce, paradoxal, nu este rău, având în vedere că fondurile n-ar putea fi cheltuite pentru că întreaga documentaţie este depăşită

Bazinul olimpic de înot rămâne un vis pentru ieşenii amatori ai acestui sport şi pentru bolnavii care ar putea practica înotul ca terapie. În acelaşi timp, bazinul s-a transformat în coşmarul autorităţilor locale, fiind dovada vie a 23 de ani de neputinţă şi dezinteres. Iaşul se vrea capitala Moldovei sau chiar capitală culturală europeană, însă îi lipseşte un pion important al unei metropole civilizate - un bazin olimpic de înot. În acest timp, la Cluj funcţionează de ani buni două astfel de obiective. Totuşi, şantierul bazinului de înot situat în campusul studenţesc Tudor Vladimirescu a fost folositor în mai toate campaniile electorale. Finalizarea investiţiei a constituit temă de campanie pentru rectorul Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” Ion Giurmă, care după ce a obţinut al doilea mandat de rector a lăsat problema în grija altora. Pe aceleaşi promisiuni au marşat în campania pentru parlamentare şi deputaţii Anton Doboş(PNL), Sorin Iacoban (PSD) şi senatorul Mihaela Popa (PNL). Dacă unii s-au mai interesat de soarte bazinului şi după ce s-au văzut în Parlament, alţii l-au uitat complet.

Au uitat promisiunile din campanie

Deputatul PNL Anton Doboş şi-a asumat în campania electorală din 2012 finalizarea bazinului olimpic, pe care-l considera un obiectiv „important pentru oportunităţile curative pe care le oferă, în special copiilor cu diverse afecţiuni, dar şi pentru practicarea înotului de performanţă”. „Viitorii parlamentari ai Iaşului vor avea forţa necesară pentru a obţine finanţarea acestei lucrări. Totul depinde de ceea ce se întâmplă pe 9 decembrie, moment foarte important pentru acest oraş. Dacă grupul parlamentar din Iaşi va fi unul consistent, astfel de investiţii vor fi încheiate, în beneficiul tuturor ieşenilor”, declara Anton Doboş în noiembrie 2012. În prezent, deputatul liberal pare străin de situaţia de teren. „Nu prea ştiu cum stau lucrurile, probabil la rectificare, sau alte surse de finanţare, poate fonduri europene. Nu mi l-am asumat personal acest proiect, face parte din manifestul celor 10, dar nu se pot face toate deodată”, a declarat recent deputatul Doboş.
Deşi finalizarea bazinului olimpic de înot a fost unul dintre proiectele „de suflet” ale senatorului PNL Mihaela Popa, acesta este departe de momentul inaugurării. Senatorul Popa a declarat că s-a interesat de situaţia bazinului de înot, menţionând că parlamentarii USL nu pot solicita bani de la guvern atâta timp cât autorităţile locale nu rezolvă problema terenului şi a autorizaţiei de construcţie. „Iaşul are o situaţie deosebită pentru că studenţii de la facultatea de sport trebui să meargă la Bacău pentru a putea folosi un bazin olimpic de înot. Nu cred că are rost să pornim o altă investiţie, atâta timp cât bazinul Universităţii Tehnice este finalizat în proporţie de 40-50%. Dacă nu terminăm proiectul, vom suporta o pierdere dublă, Iaşul nu va avea bazin olimpic de înot, iar banii deja cheltuiţi vor fi pierduţi. Problema stă în rezolvarea unui litigiu privind o suprafaţă de teren retrocedată, care trebuie finalizată cât mai repede. Suntem 17 parlamentari USL şi ieşenii aşteaptă fapte, nu vorbe. Bazinul de înot este un proiect pe care mi l-am asumat în campania electorală, alături de Filarmonică, unde m-am ţinut de cuvânt. Trebuie neapărat rezolvat acest impediment tehnic legat de suprafaţa retrocedată, în caz contrar ne vom lovi de problema care a fost la aeroport. În 2008, guvernul a dat 10 milioane de euro, dar nu au putut fi folosiţi din cauza situaţiei juridice a terenurilor”, a spus Mihaela Popa.

Estimare optimistă: „Bazinul ar putea fi gata în 2-3 ani!”

Deputatul PSD Sorin Iacoban şi-a asumat finalizarea bazinului de înot în campania electorală, fiind singurul parlamentar care cunoaşte în amănunt stadiul investiţiei. Chiar dacă, printr-o minune, guvernul ar aloca bani acestui obiectiv, nu ar ajuta la nimic, toate documentele fiind depăşite. Deputatul Iacoban mărturiseşte că, în termeni realişti, bazinul nu poate fi gata mai devreme de 2-3 ani, numai după reactualizarea documentelor privind situaţia juridică a terenului şi reproiectarea instalaţiilor sanitare. Iacoban mai spune că investiţia a fost transferată din portofoliul Ministerului Educaţiei, în cel a Ministerului Dezvoltării. „Cel mai optimist termen pentru începerea lucrările este primăvara anului viitor. Mai devreme de 2-3 ani nu cred că va putea fi finalizată acestă investiţie. În 2014 bazinul olimpic ar putea beneficia de finanţare printr-un proiect european care vizează modernizarea bazelor sportive. Astfel, finanţarea ar putea fi împărţită între guvern şi autorităţile europene. Nu există însă ghidul de finanţare pentru aceste proiecte, astfel încât nu putem începe pregătirea dosarului”, a menţionat Iacoban.

Cercul vicios al actelor

Investiţia în bazinul olimpic nu nu poate continua fără o nouă autorizaţie de construcţie, având în vedere că cea veche a expirat. Din suprafaţa totală de peste 48.000 de mp, aproximativ 700 mp au fost retrocedaţi lui Ovidiu Roşu. Potrivit deputatului Sorin Iacoban, acesta se află în negocieri cu Primăria Iaşi pentru un schimb de terenuri, Roşu fiind dispus să renunţe la terenul din Grădinari, în schimbul unei suprafeţe din spatele Bibliotecii Centrale Universitare, pe care o foloseşte în regim de închiriere. Experţii primăriei se ocupă de reevaluarea celor două suprafeţe pentru a stabilit condiţiile schimbului. Acesta operaţie trebuie avizată în CLM, după care trebuie refăcut dosarul pentru reînnoirea autorizaţiei de construcţie. Pentru a putea reporni lucrările, este nevoie de reproiectarea instalaţiilor sanitare şi a celor de purificare a apei din bazin, care ar trebui finanţată de Universitatea Tehnică.

Scurt istoric al unei investiţii eşuate
Bazinul olimpic de înot s-a născut în 1990, când Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” a obţinut o autorizaţia de construcţie (nr. 330/04,12.1990) emisă de către Consiliul executiv al Prefecturii Judeţului Iaşi, cu avizul comisie de urbanism din cadrul Primăriei Iaşi. Pentru acest obiectiv, universitatea a primit în administrare un teren viran de 48.247 mp. Suprafaţa construită a bazinului este de aproximativ 3.500 de mp, în timp ce suprafaţa desfăşurată a construcţiei atinge 7.800 de mp.
Valoarea totală a investiţiei era estimată la 19,5 milioane de lei. De-a lungul timpului, finanţarea s-a realizat în mai multe tranşe, din bugetul Ministerului Educaţiei. Până în 2010 s-au efectuat lucrări de 5,3 milioane de lei. Corpul B are structura de rezistenţă şi acoperişul executate, urmând să fie realizată cuva bazinului. Corpul A nu este atacat. Investiţia este finalizată în proporţie de 40%, fiind necesari aproximativ 4 milioane de euro pentru a putea fi inaugurată.

Autorizaţie de construcţie expirată, proiect tehnic depăşit
În urma punerilor în posesie succesive, suprafaţa de teren alocată bazinului olimpic de înot s-a micşorat în permanenţă. Autorizaţia de construcţie iniţială a expirat, iar în prezent nu se poate obţine una nouă, pentru continuarea lucrărilor, din cauza unui litigiu cu Ovidiu Roşu. Acesta a obţinut un teren de aproximativ 700 mp, exact în aria aferentă bazinului olimpic. Abia după ce terenul va intra în posesia municipalităţii şi administrarea Universităţii Tehnice, se pot relua formalităţile pentru o nouă autorizaţia de construcţie. Însă, în cele două decenii scurse la la realizarea proiectului iniţial, tehnologiile şi normele în domeniul bazinelor de înot s-au modificat atât de mult încât toată partea de instalaţii sanitare trebuie reproiectată.

(Adina Zancu)