Efectele catastrofale ale lipsei comunicării directe între oameni EXCLUSIV

Pornind de la definiţia pe care o oferă „Dicţionarul de psihologie Larousse”, elaborat de Norbert Sillamy, când vorbim despre comunicare este nevoie să includem aici şi limbajul nonverbal - gesturi, mimică - ori paraverbal - intonaţie, ritmicitate, volumul vocii. „Comunicarea este în primul rând o percepţie. Ea implică transmiterea, intenţionată sau nu, de informaţii destinate să lămurească sau să influenţeze un individ sau un grup de indivizi receptori. (...) Limbajul nu este singura conduită în comunicare, aici intervenind, de asemenea, mimica şi gestul”, se arată în renumitul dicţionar Larousse.

De altfel, multe dintre cercetările psihologilor demonstrează că doar aproximativ 35% din impactul unui mesaj se datorează cuvintelor, în timp ce restul de 65% este meritul gesturilor, al mimicii ori al intonaţiei. Pe de altă parte, există autori care acordă un merit mult mai mare nonverbalului, proporţia atingând 90% în favoarea acestuia. Oricare dintre teorii am lua-o în calcul, limbajul nonverbal are câştig de cauză.

EXCLUSIV Clanurile din Universitatea de Medicină

În condiţii acestea, rămâne întrebarea: mai putem vorbi despre o comunicare „sănătoasă” într-o perioadă în care numeroase persoane preferă discuţiile la telefon şi mesajele în mediul online, emai-ul ori reţelele de socializare? În plus, trebuie luat în seamă şi faptul că telefoanele mobile tind să devină un accesoriu aproape indispensabil, de la vârste din ce în ce mai mici. „I-am cumpărat fiicei mele un mobil încă de când avea 7 ani. Asta pentru a şti întotdeauna unde este şi ce face. Acum are 14 ani şi, ce-i drept, am ajuns să vorbim mai mult la telefon, decât faţă în faţă. Aş prefera să petrec o perioadă mai mare cu ea, dar timpul nu ne permite şi, atunci, preferăm să vorbim măcar la telefon. În opinia mea, acesta este un rău necesar, în aşa-numita epocă a vitezei”, este părerea Alinei, o mamă care este nevoită să lucreze peste hotare şi care îşi vede copilul doar de două ori pe an.

Ascunşi în spatele calculatorului
Multe persoane se simt mai bine şi pot vorbi mai „deschis” dacă discuţia este purtată „la distanţă”, evitându-se un contact direct cu interlocutorul. Asta ne demonstrează şi un tânăr, care, deşi are rezultate foarte bune în mediul şcolar, care vor sta la baza aplicării la cursurile unei universităţi de prestigiu din Marea Britanie, nu poate spune acelaşi lucru şi despre relaţiile umane. „Îmi este mult mai uşor să spun ceva dacă nu sunt faţă în faţă cu cealaltă persoană! Poate pentru că sunt ceva mai timid decât colegii mei şi mi se întâmplă des să roşesc... În schimb, dacă scriu mesajele pe Facebook, de exemplu, parcă sunt un alt om, am mult mai multă încredere în mine şi pot spune absolut tot ce îmi trece prin cap, fără reţinere”, povesteşte Mihai, un elev în clasa a IX-a la un liceu de elită din Iaşi. Din păcate, acesta nu este un caz singular ori întâlnit doar în Iaşi sau în România, ci tinde să devină un fenomen mondial!

Avertisment din partea psihologilor
Specialiştii în psihologie au început să tragă serioase semnale de alarmă în ceea ce priveşte efectul pe termen mediu şi lung al lipsei unei comunicări directe cu persoanele mai mult sau mai puţin apropiate. „Deseori spun că, din nefericire, asistăm la un paradox - în era hipercomunicaţiilor digitale, oamenii sunt din ce în ce mai singuri, pentru că, în absenţa unui contact direct cu interlocutorul, încet-încet, acesta din urmă devine ceva abstract! În plus, pe reţelele de socializare, oamenii îşi pot crea identităţi iluzorii. Adică, îţi creezi o identitate, iar apoi, pur şi simplu, crezi şi tu în iluzia pe care ţi-ai creat-o”, explică doctorul în psihologie Ion Dafinoiu şi decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi.

Societatea are de suferit
De altfel, putem vorbi şi despre o bază pentru o slabă dezvoltare psiho-emoţională, pentru posibile disfuncţii psihice ale persoanelor în cauză sau, mergând mai departe, ale societăţii. „Cred că aceste comunicaţii în spaţiul virtual sau la distanţă au un efect puternic negativ în dezvoltarea psiho-emoţională a individului. Mă refer aici la tineri care, în lipsa stimulării unor contacte şi a comunicării directe, au din ce în ce mai puţine abilităţi de comunicare profesională, socială. Ca terapeut, mă confrunt deseori cu astfel de persoane. Pe termen lung, asta ar putea să aibă un impact puternic negativ, nu numai asupra dezvoltării psiho-emoţionale sau comportamentale, ci şi a relaţiilor generale dintre oameni”, completează profesorul Dafinoiu.

De asemenea, pentru a concretiza subiectul, Ion Dafinoiu face o paralelă cu afirmaţia „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, enunţată de Andre Malraux, şi aminteşte că religia şi ştiinţa, prin intermediul tehnologiei, îşi propun ca obiectiv fericirea oamenilor. Diferenţa este că tehnologia pune accent pe a avea - din ce în ce mai mult cu cât mai puţin efort -, în timp ce religia pune accentul pe a fi, propovăduind dragostea ca relaţie între oameni.

„Nişte puncte într-un raport”
Cel mai grav aspect al limitării comunicării doar la nivelul mesajelor sau al discuţiei „la distanţă”, excluzând contactul direct, este îndepărtarea persoanei de latura umană, interlocutorii putând deveni „nişte puncte într-un raport”. „În momentul în care hipercomunicaţiile tehnologice ne fac din ce în ce mai singuri, nu va fi o mirare ca cei care astăzi se joacă pe calculator şi trimit bombe, peste 20 de ani să trimită bombe într-un spaţiu real, tocmai pentru că toţi ceilalţi sunt nişte entităţi abstracte. Asta chiar dacă aceste persoane ar fi incapabile să taie o găină, pentru că le este rău când văd sânge... Nu mai percepi suferinţa interlocutorului, nu mai percepi emoţiile în niciun fel, iar oamenii devin doar nişte puncte într-un raport!”, atrage din nou atenţia Ion Dafinoiu.

Efectul pe termen scurt - formule „barbare” de comunicare
Un semnal de alarmă este tras şi de cadrele didactice, care, deşi, de multe ori comunică cu elevii prin intermediul internetului, datorită simplificării actului didactic, nu uită de importanţa tuturor componentelor comunicării. „Evident că şi şcoala, şi generaţiile tinere de elevi, şi categoria profesorilor, trebuie să fie într-un anume acord cu evoluţiile în domeniul tehnologic şi al erei comunicaţiilor electronice. A evolua în registre paralele nu este posibil, atât timp cât elevii trăiesc în acest univers informaţional şi adoptă această formă de comunicare”, susţine Camelia Gavrilă, inspector şcolar general.

De asemenea, din perspectiva profesorului de limbă română, Camelia Gavrilă aminteşte de corectitudinea comunicării şi de aspectul complet al frazelor şi ideilor comunicate, acestea fiind, de multe ori, sacrificate cu un mesaj telefonic sau de tip email. „Din raţiuni de timp şi de rapiditate, apar prescurtări incorecte, formule aproape barbare de comunicare, care te îngrozesc şi care, în timp, pot duce la o alterare a spiritului limbii. E rolul nostru, al profesorilor, de a modela o atenţie şi pe aspectul comunicării corecte”, a completat inspectorul şcolar general.

Astfel, o posibilă soluţie pentru revenirea la vechile „reguli” de comunicare ar putea fi oferită şi de şcoală, prin proiectele în care sunt implicaţi elevi, prin stimularea lucrului în echipă ori prin organizarea de dezbateri, în timpul cărora tinerii să-şi poată organiza şi, poate mai ales, să aibă capacitatea de a susţine o argumentare.

Andreea IGNEA

* * *

„Fac experimente şi cu studenţii mei - îi întreb «Îmi puteţi spune cine v-a sunat în ultima oră?», nu pot să-mi spună, chiar dacă abia ce au lăsat telefonul din mână. Sau când trimiteţi mesaje dintr-astea standardizate la o sută de oameni cu La mulţi ani, sănătate..., toţi sunt într-o listă şi apeşi doar un buton pentru expediere. Unde este implicaţia emoţională a mesajului? Nu ştiu!” - Ion Dafinoiu, psiholog şi psihoterapeut

* * *

„S-a constatat că tinerii care petrec mult timp la calculator devin mult mai interiorizaţi, mai sobri, mai puţin comunicativi şi expansivi. Deci, este o formă de detaşare şi de înstrăinare de viaţa reală şi un refugiu în acest univers virtual care are şi valorile lui pozitive legate de informaţii, de conectare la distanţă.. Lucrurile ar trebui combinate...” - Camelia Gavrilă, inspector şcolar general şi profesor de limba română de 30 de ani